Zece ani, zece ctitorii misionare. Părintele Mitropolit Andrei la ceas aniversar

de | mart. 22, 2021 | Episcopul Benedict - Articole

Iubindu-și satul natal din Țara Codrului, îi place Părintelui Mitropolit Andrei să îl citeze mereu pe poetul Lucian Blaga, atunci când acesta așeza buna temelie a vieții, cu valențele ei religioase, acolo, în acel tărâm aflat la intersecția dintre lumi: „Eu cred că veşnicia s-a născut la sat./ Aici orice gând e mai încet,/ şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,/ ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,/ ci adânc în pământ undeva./ Aici se vindecă setea de mântuire…” (Sufletul satului). Aceste versuri, asumate personal, discret, dar foarte consistent, se transformă într-un mesaj programatic, chiar și fără o exprimare explicită, ci, mai degrabă, verificat și validat prin consecventa lui întrupare în fapte concrete. Devin „metodologie de viață”.

Ca un om al timpului, Părintele Mitropolit Andrei preia principiile sănătoase creștinești și românești din „sufletul satului” și le adaptează la fapte, în Cluj-Napoca, în orașe, și la sate. Cuvântul devine faptă, în sensul acelui biblic „să fie!”, și se face, transformânu-se în context. Dar și în sens invers, verifică, ascultă, privește, trăiește contextul, și de aici „naște” textul, cuvântul scris sau proclamat. Înaltpreasfinția Sa este cel care propovăduiește de la amvon, dar și cel care face pe teren, omul cuvântului și deopotrivă al faptei.

Textul de față reprezintă un popas aniversar. La 25 martie 2021 se împlinesc zece ani de când Înaltpreasfinția Sa a fost întronizat ca cel de-al doilea mitropolit al nou-reînființatei Mitropolii a Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului (ulterior a Clujului, Maramureșului și Sălajului) de către PF Părinte Patriarh Daniel, în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca. Cuvântarea sa în ziua instalării în catedrala din Cluj-Napoca, atunci la nivel de prospective, se vădește acum și în dimensiunea ei retrospectivă. Cei zece ani care s-au scurs l-au validat și consolidat în acest proiect de lucrare misionară în deplină manifestare. Pentru a argumenta acest lucru, voi evoca succint zece realizări ale sale, corespunzătoare simbolic celor zece ani de misiune la cârma mitropoliei. Nu îmi propun să identific vreo ierarhie în această succesiune, de vreme ce realizările sunt din diverse domenii, ce nu pot fi ușor comparate.

Voi începe lista cu un proiect foarte de suflet al Înaltpreasfinției Sale, ctitorirea unui nou sediu modern și a unui cămin studențesc pentru Facultatea și studenții de la Teologie. Această ctitorie reflectă preocuparea sa față de tinerii teologi, viitorii preoți, profesori de Religie, iconografi sau lucrători sociali. Tot la capitolul „investiție tineri și educație”, voi aminti o a doua mare realizare – fondarea Colegiului ortodox, o structură de învățământ, începând cu nivelul grădiniță, continuând cu cel primar și gimnazial, și terminând cu cel liceal. În această instituție li se oferă în prezent, anual, la peste 900 de copii un mediu favorabil și sigur pentru un studiu serios, dar și o formare morală creștină. Rămânem în aceeași zonă, și voi aminti, în al treilea rând, ctitorirea unui centru de tineret în județul Bistrița-Năsăud, la Sîngeorz-Băi – Centrul Misionar pentru Tineret „Pr. Prof. Ioan Bunea” (și cel de-al doilea în proces de construire la Câmpenești, în apropiere de Cluj-Napoca). Scopul acestui centru este acela de a le oferi tinerilor un climat potrivit pentru organizarea de activități non-formale (tabere, conferințe, sesiuni de comunicări), în vederea realizării unei educații moral-religioase. Consemnăm acum, în al patrulea rând, un eveniment cultural de excepție, dedicat tot tinerilor, organizat la Cluj-Napoca. Este vorba de „Întâlnirea Tinerilor Ortodocşi din Europa”, în perioada 4-7 septembrie 2015, o premieră pentru întreaga lume ortodoxă, la care au participat peste 6000 de tineri din ţară și din străinătate.

La mijloc de listă voi aminti acum un alt proiect de suflet al Părintelui Mitropolit, de maximă utilitate, atât la nivel administrativ, cât și pastoral sau cultural. Este vorba de Centrul misionar-social de pe Calea Turzii. Acest edificiu-centru va aduce cu sine o mult mai bună organizare-centralizare a diverselor activități culturale, misionare și sociale, desfășurate disparat și în condiții improprii, pe teritoriul orașului Cluj-Napoca. Voi enumera în continuare proiectul de mozaicare al Catedralei Mitropolitane, cu caracter continuu încă din vremea Mitropolitului Bartolomeu. Este una din ctitoriile cele mai puțin vizibile, tocmai datorită consumului mare de timp (și de resurse financiare), față de „cantitatea” vizibilă a produsului final. Continuăm lista ctitoriilor cu poziția a șaptea, legată de organizarea unui centru la Popești, în apropiere de Cluj, adăpostind o tipografie (Renașterea), o brutărie (Artos), cu produse specifice, la care se va adăuga un magazin de desfacere în proximitatea catedralei, dar și o fabrică proprie de lumânări și o topitorie, ca prelungire a acestei fabrici. O ctitorie duhovnicească, dar și edilitară deopotrivă, este și reînființarea Mănăstirii Sfânta Elisabeta, fondată de Episcopul Nicolae Ivan, în anul 1935. Această inițiativă are la bază rațiuni misionare, reînnodând vechea tradiție bizantină a mănăstirilor citadine, dar și reparând istoric închiderea năsilnică de către comuniști a vechii mănăstiri.

A noua lucrare ctitoricească o legăm de domeniul filantropiei creștine. După o extrem de bogată activitate socială în eparhia Alba Iuliei (peste 70 centre sociale), ctitor de instituție la nivel de patriarhie – „Filantropia ortodoxă”, Înaltpreasfințitul Andrei extinde vizibil această preocupare și lucrare și în eparhia Clujului, cu diverse proiecte sociale – centre de vârstnici, cantină socială, îngrijire la domiciliu, serviciu de ambulanță sau transport dializă.

În capătul listei, dar de cea mai mare importanță, o să așez o lucrare greu cuantificabilă cantitativ, ci mai degrabă calitativ și cu manifestare tainic-ascunsă. Înaltpreafințitul Andrei a creat, discret, sensibil și real, fără nici un fel de proiecții prefabricate, o adevărată instituție a „părinției spirituale”. În această școală se poate intra facil, dar absolvirea se întâmplă anevoie. „Certificatul de studii” nu îl dă nici Înaltpreasfinția Sa-Părintele, nu se poate completa nici „în regim imediat” de „absolvenți”, ci se dobândește treptat. „Adumbrirea generativă părintească” se vădește în lucrarea ucenicilor, în scopul acesteia, în duhul în care se săvârșește, în consecvența binelui, și, mai ales, în bucuria continuității.

Ar fi greu să sintetizăm la acest capitol profilul Părintelui Andrei, pentru că am risca să simplificăm, să schilodim, să deformăm. Și totuși, un lucru aș îndrăzni să-l subliniez. Părinția Înaltpreasfințitului Andrei se vădește, mai ales, ca manifestare a îmbrățișării dumnezeiești printr-o efuziune nesfârșită, caldă și mângâietoare de bunătate și dragoste. După chipul lui Hristos, (se) dăruiește, iartă, face binele, „enervant” de generos, cu o solidă încredere în efectele lucrării sale, mai ales de durată. El este „investitorul incorigibil”, a cărui atitudine nu este condiționată de schimbări minore sau majore, prețuindu-l pe om în varianta lui originară sau finală, așa cum îl cinstește Dumnezeu.

Acum, la ceas aniversar, cu dragoste și gratitudine, îi urăm Părintelui Mitropolit Andrei „întru mulți ani buni!” și îi sărutăm dreapta părintească.

Ultimele articole

6. Tatăl se bucură și îi respectă fiului dorința de cunoaștere

6. Tatăl se bucură și îi respectă fiului dorința de cunoaștere

Începutul parabolei este dezarmant de simplu. Fiul cel mic, la un moment dat, „urându-i-se” de casă, îi cere tatălui său partea de avere ce „i se cuvine”. Dar ceea ce este și mai de neînțeles și chiar tulburător pentru simțul comun, este reacția tatălui. Fără a cere...

Autoritatea tatălui și libertatea fiilor

Autoritatea tatălui și libertatea fiilor

Autoritatea și libertatea mereu s-au aflat în relații destul de dificile, dacă nu chiar în opoziție clară. Argumentări filosofice, sociologice sau de natură psiho-pedagogică au încercat să rezolve raportul dintre cele două, respectându-le locul și importanța specifică...

În casă și acasă

În casă și acasă

Fragmentul evanghelic dedicat parabolei fiului risipitor începe cu imaginea unui om care are doi fii. Acest cadru inițial generează întreaga desfășurare a povestirii, descrisă într-un limbaj specific, care se reia într-o succesiune de momente, toate puse în slujba...

Viața ca dar și dăruire

Viața ca dar și dăruire

Dacă Dumnezeu se descoperă cel mai adânc și esențial sub chipul părintelui care iubește îmbrățișând, necondiționat și neschimbat, acest lucru Îl revelează drept Cel care dăruiește și Se dăruiește permanent. Modul Său de ființare este tocmai dăruirea, mai întâi de Sine...

Paternitatea, chipul cel mai specific al lui Dumnezeu

Paternitatea, chipul cel mai specific al lui Dumnezeu

Dumnezeu are multe numiri în Sfânta Scriptură, iar omul, în decursul timpului, a manifestat o permanentă dorință de a-L numi pe Dumnezeu cât mai cuprinzător, pe măsura apropierii de El. Numirile Lui înseamnă reflectarea în cuvinte a uneia sau alteia dintre lucrările...