Luni, 1 ianuarie 2024, în prima zi a noului an, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului a slujit la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Municipiul Baia Mare, înconjurat de soborul de părinți slujitori ai lăcașului de închinare.

Cu această ocazie, Preasfințitul Părinte Iustin a adresat un cuvânt de învățătură credincioșilor prezenți:

„De ce a trebuit Mântuitorul să se supună legii mozaice şi tuturor rânduielilor părinteşti ale strămoşilor din Vechiul Testament? Pentru că aşa a statornicit Dumnezeu legământ cu Avraam, în Vechiul Testament. În Cartea Facerii este consemnat legământul pe care Dumnezeu îl stabileşte pentru prima dată cu un Patriarh din Vechiul Testament, în mod deosebit printr-un semn anume. Şi i-a spus lui Avraam pentru ca Legământul Meu între Mine şi poporul ales să fie însemnat într-un fel şi pecetluit, fiecare copil de parte bărbătească se va tăia împrejur. Tăierea împrejur este o procedură destul de violentă pentru copii. Îţi taie o parte din trup, dar aşa a hotărât Dumnezeu să se însemneze ei. Avraam avea 99 de ani când a făcut acest lucru, iar Ismail, copilul lui, născut din slujnică, avea 13 ani. Şi Isaac era mai mic. Ştim că s-a născut după aceea. Aşa că şi toţi din casa lui, de parte bărbătească, toate rudeniile lor, ştim că era cu nepotul lui Lot, toţi au practicat tăierea împrejur până la Hristos. Inclusiv Mântuitorul, nu că ar fi avut nevoie. Sfinţii Părinţi, având în vedere dezbaterile teologice care au avut loc în primele secole, că, de fapt, Hristos ar fi fost doar o apariţie, nu s-ar fi întrupat în mod real, ca să arate că fizic S-a Întrupat, a acceptat tăierea împrejur, ocazie cu care i-a fost pus şi numele. Acel nume pe care Maica Domnului l-a reţinut de la îngerul Gavriil înainte, spune Evanghelistul Luca, cel minunat, care ne relatează episoadele cele mai intime din viaţa Mântuitorului. Echivalentul în creştinism al tăierii împrejur este botezul, se pune numele la botez. Când ai un nume eşti trecut în Cartea lui Dumnezeu. Se încearcă acum în era globalizării să avem un număr, ca la penitenciar. Ne transformăm într-un penitenciar global. Fiecare să avem un număr, o serie. Nu! Dumnezeu ne ştie după nume. Şi în momentul în care ni se pune nume suntem înscriși în Cartea lui Dumnezeu în Cer. Cu numele. Şi de la naştere până la mormânt şi de la mormânt în veşnicie cu acel nume vom fi, cu care ne-am botezat. Dumnezeu ne ştie după nume. Când va face apelul la Dreapta Judecată, ne va striga după nume. Şi după seminţie şi neam.”