Aceşti sfinţi mucenici au primit martiriul în vremea împărăţiei lui Diocleţian (284-305), în Cezareea Palestinei, din porunca guvernatorului Urban. Agapie era din cetatea Gaza, Timolau din Pont, Plisie (Puplie) era din Egipt.
Cu prilejul unei sărbători păgâne, mai mulți creștini au fost martirizați pentru refuzul de a jertfi idolilor. Văzând curajul celor care au primit să fie arși de vii sau mâncați de fiare decât să renunțe la credință, șase tineri creștini – Plisie, Timolau, Romil, doi Alexandru şi un Dionisie – au mers în mijlocul spectacolului înaintea guvernatorului Urban și au strigat: „Suntem creştini!”.
Urban, văzându-i tineri, nu voia să-i ucidă îndată. I-a sfătuit să se închine idolilor şi să nu se condamne singuri. Apoi a poruncit să-i arunce în închisoare.
Tinerilor amintiți li s-au adăugat ulterior în temniță Agapie împreună cu sluga lui, Dionisie Egipteanul.
Toți cei opt tineri creștini au fost îndemnați în repetate rânduri să renunțe la credința lor și au suferit cu bărbăție multe chinuri, iar la final au fost decapitați.
