Părintele Ilarion Argatu, unul dintre marii duhovnici români și mărturisitor în temnițele comuniste a trecut la viața veșnică în urmă cu 25 de ani, în data de 11 mai 1999.
Tânărul Ioan, după numele primit la botez, era originar din în localitatea Valea Glodului, județul Suceava. S-a născut în data de 2 august 1913 într-o familie numeroasă.
A urmat școala primară din localitatea natală, apoi, îndemnat de unchiul său, părintele Epifanie Crăciun, stareț al Mănăstirii Cocoş, s-a înscris la Seminarul Teologic din Dorohoi.
A absolvit Facultatea de Teologie din Cernăuţi pe care a urmat-o simultan cu Școala Militară din Bacău, ajungând locotenent. După facultate, Ioan Argatu s-a înrolat în armată, fiind trimis ofițer în cadrul unității de grăniceri de la Careii Mari, la granița cu Ungaria.
În anul 1940 s-a căsătorit, iar ulterior a fost hirotonit preot pe seama Catedralei Mitropolitane din Iași. După 6 ani, părintele a fost transferat în localitatea Boroaia pentru a finaliza biserica parohiei.
La scurt timp după venirea sa în parohie a fost acuzat de „instigare contra ordinii publice” și condamnat la închisoare. În fond, părintele Ioan nu ascultase de ordinele comuniștilor de a scurta slujbele și de a îndemna oamenii să meargă duminica la muncă.
În scrierile sale a relatat cum a reușit să fugă din Boroia, în localitatea sa natală, Valea Glodului unde a locuit ascuns în pivniță, magazie și o căpița de fân timp de aproape 16 ani. Pe seama părintelui Argatu fusese pusă o recompensă de 300.000 de lei, fiind condamnat la închisoare pe viață pentru „organizare de complot împotriva statului”.
Odată cu grațierea deținuților politici din 1964, Părintele Ioan a fost absolvit de vină și s-a putut întoarce în Boroaia să reia construcția bisericii pe care a și terminat-o în 1970.
Arhimandritul Ilarion de la Cernica
La doi ani după ce a finalizat construcția bisericii din Boroaia a rămas văduv. Soția sa care îi dăruise cinci copii a trecut la viața veșnică.
În anul 1973, Părintele Ioan a luat decizia de a se călugări, a fost tuns în monahism la Mănăstirea Antim din Capitală, apoi a trăit o perioadă la Mănăstirea Căldărușani.
Părintele Ilarion a decis să rămână la Mănăstirea Cernica, unde a slujit până la trecerea în veșnicie. Aici îi ajuta pe cei tulburați de duhurile rele. Le citea Acatistul Domnului Iisus Hristos, oficia Sfânta Liturghie, apoi sfințirea apei și Taina Sfântului Maslu. Acestor slujbe, Părintele Ilarion le adăuga Molitfele Sfântului Vasile cel Mare și pe ale Sfântului Ioan Gura de Aur, după care omul era părăsit de duhul tulburător.
Pe lângă biserica din Boroaia, Părintele Ilarion a făcut o colectă și a ridicat un lăcaș de cult în localitatea sa natală.
Tot cu ajutorul credincioșilor a contribuit semnificativ la cumpărarea unui teren în Ierihon pentru Comunitatea Românească din Israel, unde a fost construit un lăcaș de cult cu hramul „Nașterea Domnului”.
După o viață trăită în slujba Bisericii, Părintele Ilarion Argatu a trecut la viața veșnică și a fost înmormântat în localitatea Boroaia, așa cum a cerut prin testament.
Sursă foto: Doxologia
