Aducerea moaștelor Sfântului Mucenic Foca

Sfântul Mucenic Foca a trăit în timpul împăratului Traian (98-117), fiind originar din orașul Sinope. Pentru viața virtuoasă a fost hirotonit episcop în Sinope.

În timpul unei persecuții împotriva creștinilor declanșate de împăratul Traian, Sfântul Mucenic Foca a fost prins, supus supliciilor și în cele din urmă a primit moarte martirică.

Moaștele Sfântului Sfințitului Mucenic Foca au fost mutate din Sinope, unde a fost episcop la Constantinopol, în ziua de 23 iulie 403 sau 404.

Sfântul Sfințit Mucenic Apolinarie

Sfântul Apolinarie a fost ucenic al Sfântului Apostol Petru. El s-a născut în cetatea Antiohiei. Sfântul Petru l-a luat pe Apolinarie cu sine din Antiohia, la Roma, unde l-a sfințit Episcop al Ravennei.

La Ravenna Sfântul Apolinarie a intrat în casa soldatului roman Irineu, căruia i-a vindecat fiul de orbire. Prin minunea aceasta, toată casa soldatului Irineu a crezut și s-a botezat întru Sfânta credință creștină.

Sfântul Aplinarie a mai vindecat-o și pe soția comandantului militar al cetății, botezând de asemenea și toată casa lui. Apolinarie atunci, la rugămintea comandantului, s-a sălășluit în casa lui.

În casa acestui comandant el a organizat o mică biserică, locuind și învățând în ea timp de doisprezece ani. El acolo a predicat Cuvântul lui Dumnezeu și a botezat mulțime de oameni. De multe ori a luat bătăi, schingiuiri și prigoniri de la mai marii și bătrânii păgânilor, dar mâna lui Dumnezeu l-a apărat și l-a mântuit întotdeauna.

La urmă a fost osândit la surghiun în Balcani, în Iliria. Corabia în care plutea spre Iliria a fost însă cuprinsă de furtună și a naufragiat, de pe ea pierind toți în afară de Sfântul Apolinarie, trei clerici ai săi și doi soldați. Soldații, văzând minunea scăpării lor cu viață, au crezut în puterea Dumnezeului lui Apolinarie, au crezut și s-au botezat.

Sfântul Apolinarie atunci a mers și a vestit Evanghelia în Balcani, coborând până la Dunăre. După aceea a mers în Tracia unde, în pofida cumplitelor prigoane și obstacole, a predicat și acolo Evanghelia Domnului.

După trei ani de nevoințe ale propovăduirii în Balcani, Sfântul Apolinarie a fost surghiunit înapoi în Italia. El s-a întors la Ravenna, unde credincioșii s-au bucurat cu bucurie mare văzându-l că se întoarce viu.

Auzind acestea, o necurată căpetenie și sfătuitor al păgânilor i-a scris împăratului Vespasian despre Apolinarie, acuzându-l pe Sfânt că este vrăjitor. Acest necurat bătrân l-a mai întrebat cu obrăznicie pe împărat dacă nu ar trebui ca mai marii Ravennei să-l omoare pe Apolinarie, ca oponent al zeilor lor.

Împăratul a răspuns și a zis că mai marii nu trebuie să facă una ca aceasta, ci să-l invite pe bătrân să jertfească idolilor, iar dacă nu vrea, să fie izgonit din cetate, împăratul a zis: „Nu este demn să vă răzbunați pe cineva din pricina zeilor, căci ei se pot răzbuna singuri pe dușmanii lor, dacă doresc. ”

Dar în răspărul decretului imperial păgânii l-au atacat pe Sfântul Apolinarie și l-au înjunghiat cu cuțite. Robul lui Dumnezeu a murit de pe urma acestor înjunghieri, iar sufletul lui a fost primit în împărăția lui Dumnezeu.

Moaștele Sfântului Sfințit Mucenic Apolinarie se odihnesc într-o biserică închinată lui din orașul Ravenna, din Italia.

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe Sf. Mc. Vitalie și pe Sf. Valeria.