Alexandru Dimitrie Xenopol este unul din cei mai de seamă istorici români. A publicat prima istorie completă a poporului nostru, sub titlul „Istoria românilor din Dacia Traiană”. A fost profesor de istorie și rector la Universitatea din Iași.
Alexandru Dimitrie Xenopol s-a născut la data de 23 martie 1847 în Iași. Tatăl său provenea dintr-o veche familie anglo-saxonă. De tânăr a demonstrat o aplecare spre învățătură. Probabil mediul studios din familie l-a ajutat. Și-a început studiile la pensionul tatălui său, unde predarea se făcea în limba franceză. În anul 1856 studiază la școala Sfinții Trei Ierarhi, după care studiază la Academia Mihăileană și la Institutul academic. După terminarea studiilor în anul 1867, Junimea îi remarcă aptitudinile intelectuale și îi oferă o bursă de studiu în Germania. În anul 1871 a susținut două teze de doctorat, una la Berlin şi alta la Giesen (Germania), în drept şi filosofie. Pentru ambele a obținut calificativul „magna cum laudae”.
Se întoarce în țară, unde începe să urce treptele unei cariere de magistrat. În paralel participa la activitatea Societății Junimea și scrie în revista „Convorbiri literare”. Titul Maiorescu îl cunoștea încă din anii studenției, iar Iacob Negruzzi îl numea pe Xenopol „cel mai iubit și mai alintat copil al Junimii”.
În anul 1878 a obținut prin concurs catedra de Istorie a românilor din cadrul Universității din Iași. Cinci ani mai târziu, în anul 1883 a renunțat să mai practice avocatura pentru a se concentra pe orele de curs. La acea vreme avea 36 de ani.
În anul 1888 a publicat primul volum al operei monumentale „Istoria românilor din Dacia Traiană”. Numai primul volum a avut 619 pagini. Ultimul volum din cele 12 a apărut în anul 1893. Pentru cele aproape 4000 de pagini de istorie, Alexandru Dimitrie Xenopol a avut nevoie de 16 ani de documentare și 10 ani de redactare, timp în care a vizitat nenumărate biblioteci din țară și de peste graniță. Sinteza încearcă să fie cât mai exhaustivă (încearcă să cuprindă cât mai multe detalii). Autorul dă detalii cu privire la izvoare, dinamica și cauzalitatea evenimentelor, prezintă lucrurile din punct de vedere economic, religios, cultural și administrativ. Xenopol încearcă să arate evoluția activității umane pe aceste meleaguri, devenind astfel prin această operă, dar și prin altele un veritabil economist, literat, pedagog,sociolog și filozof al istoriei.
Pentru opera sa monumentală a devenit membru titular al Academiei Române în anul 1893.
Timp de 11 ani (1894 – 1903, 1906-1908) a editat revista „Arhiva” din Iași. A fost un istoric apreciat și peste graniță. În anul 1900 a devenit membru de onoare al Societății de Arheologie din Bruxelles și în anul 1903 membru titular al Academiei de Științe Morale și Politice din Paris. În România era de asemenea membru de onoare la Societatea Academică din Cernăuți și membru al Institutului Internațional de Sociologie.
A trecut la cele veșnice în data de 27 februarie 1920, în București. Opera sa, alături de cea a elevului său, Nicolae Iorga și al altor istorici are valoare inestimabilă. Prin scrupulozitatea, bogăția de detalii și stilul captivant, Alexandru Xenopol a reușit să cuprindă milenii de istorie într-o singură sinteză. Până la inițiativa sa, spune el „izvoarele pentru cunoștiința trecutului curg adesea ori numai în picături”. El a adunat picăturile, le-a aranjat, sortat și explicat. Toată viața s-a străduit să scoată la iveală lumii întregi materialul istoric bogat al poporului nostru.
Surse:
A.D. Xenopol, Istoria Românilor din Dacia Traiana, Vol. 1, Tipografia H. Goldner, Iași, 1888, p. 7.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_D._Xenopol
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Alexandru_Dimitrie_Xenopol
https://istoriiregasite.wordpress.com/2013/09/17/viata-si-opera-lui-a-d-xenopol/
