In Memoriam Karl Christian Vasilij Felmy († 8 iulie 2023)

de Documentare

„Și iată-mă ortodox. Nici nu mai știu de când”.

Karl Christian Felmy, 2010.

În seara zilei duminicii din 9 iulie 2023 am aflat cu tristețe că diaconul Vasilij Karl Christian Felmy, unul dintre cei mai cunoscuți și respectați teologi ortodocși contemporani, s-a mutat la Domnul. Născut la 13 februarie 1938 în familia unui pastor luteran din Leignitz, Silezia – astăzi în Polonia –, a studiat teologie evanghelică la Universitățile din Münster și Heidelberg. În 1969 și-a susținut teza de doctorat intitulată „Predica în Rusia Ortodoxă. Cercetări cu privire la conținutul și specificul predicii ruse în a doua jumătate a secolului al XIX-lea”, urmând o strălucită carieră academică la Facultățile de Teologie Evanghelică din Münster și Erlangen-Nürnberg, de unde s-a pensionat în martie 2003. În paralel cu activitatea universitară a ocupat mai multe funcții de reprezentare în Biserica Evanghelică din Germania, profilându-se ca unul dintre cei mai buni specialiști germani contemporani pe istoria și teologia Bisericii Ortodoxe în general și a Bisericii Ruse, în particular. În Duminica Ortodoxiei din anul 2007 s-a convertit la Ortodoxie intrând în jurisdicția Bisericii Ruse și a fost hirotonit diacon cu numele Vasilij la Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci din anul 2008. Într-un interviu acordat teologului român Paul Siladi în anul 2010, profesorul Felmy declara că încă din adolescență a fost pasionat de arta și muzica liturgică răsăriteană, în mod deosebit de icoana de tradiție bizantină, această pasiune constituind imboldul de apropiere față de Ortodoxie, care în acel moment era „credința imigranților, a celor care veneau dintr-o altă țară”. Zeci de ani a studiat teologia Bisericii Ortodoxe și a participat la slujbele ortodoxe învățând limba rusă și limba slavonă, aceasta fiind motivația, împărtășită lui Paul Siladi, pentru care a ales să intre în jurisdicția Bisericii Ruse din Exil sau din afara granițelor Rusiei, reunificată cu Patriarhia Moscovei în 2007[1].

 Într-o conferință susținută în parohia ortodoxă germanofonă „Sfântul Isidor” din Berlin în 9 decembrie 2012, părintele Vasilij își nuanța mărturisirea cu privire la opțiunea pentru jurisdicția rusă, precizând că drumul spre convertire a trecut și prin mănăstirea benedictină din Altaich, Bavaria, unde se slujea în limba germană și unde a fost adeseori mai ales pentru că și soția sa putea înțelege astfel slujbele. În cele din urmă, rușii s-au declarat dispuși să-l primească cu brațele deschise, ceea ce alți ortodocși n-au făcut-o pentru nu-i ofensa pe luteranii germani, profesorul Felmy bucurându-se de o mare notorietate în Biserica Evanghelică din Germania. Dincolo de acest aspect exterior sau canonic consumat în anul 2007, mărturia profesorului Felmy cu privire la convertirea sa ne arată pe de o parte seriozitatea angajamentului său de trăire sau viețuire creștin ortodoxă, dânsul participând cu regularitate și multă seriozitate de decenii bune la ciclul liturgic și la ritmul de rugăciune al Bisericii Ortodoxe, iar pe de altă parte ne descoperă dorința sa adâncă de a nu-și jigni colegii și prietenii evanghelici-luterani din mediul academic și clerical german, din care el însuși făcea parte ca profesor universitar și pastor luteran ordinat. Opțiunea de a rămâne în treapta diaconiei o explica prin vârsta înaintată și „angajamentul situat peste puterile mele” de a accepta slujirea preoțească și responsabilități pastorale pentru care nu mai avea energia necesară. La câțiva ani după convertirea profesorului i-a urmat soția sa, care a fost primită în aceeași comunitate ortodoxă rusă din Nürnberg, unde cei doi au locuit în ultimele decenii. În aceeași conferință susținută la Berlin în 2012, părintele Vasilij Felmy a mărturisit că în momentul morții unuia dintre copii săi, în urma unui accident petrecut în 31 august 2009, panihida și toate rânduielile pentru cei adormiți, săvârșite în casa sa de către protopresbiterul Piotr al comunității ruse din Nürnberg, l-au încredințat încă o dată pe el și pe soția sa că „au ajuns în locul potrivit” la finalul unui lung parcurs spre Ortodoxie[2].

Pe 25 mai 2023, cu prilejul Sărbătorii Înălțării Domnului, profesorul emerit diacon Vasilij Karl Christian Felmy, slujitor al parohiei ortodoxe ruse Sf. Xenia din Nürnberg, a fost distins de către Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Tihon de Rusa, întâistătătorul diecezei ortodoxe ruse a Berlinului și Germaniei, cu ordinul patriarhal Sfântul Serghie de Radonej clasa I, fiind omagiat în acest fel pentru întreaga sa activitate academică și bisericească la scurtă vreme după ce împlinise frumoasa vârstă de 85 de ani[3].

În calitate de profesor la Catedra de Istorie și Teologie a Orientului creștin de la Universitatea din Erlangen-Nürnberg, Karl Christian Felmy a avut legături și cu mediul teologic românesc, fiind coordonatorul tezelor de doctorat a doi preoți afirmați ca dascăli de teologie la Universitatea din București și la cea din München, Daniel Benga, și la Universitatea din Craiova, Picu Ocoleanu. Prin mijlocirea celor doi și al altor universitari români, Karl Christian Felmy a vizitat de mai multe ori țara noastră și a susținut conferințe la Facultățile de Teologie Ortodoxă din Sibiu, Craiova și București, cea din urmă conferindu-i titlul de Doctor honoris causa în data de 21 octombrie 2008. Trebuie să amintesc aici și faptul că profesorul Felmy a coordonat teza de doctorat a teologului sas luteran, originar din Moșna, jud. Sibiu, Johann Schneider, actualmente episcop regional de Halle și Wittenberg, dedicată teologiei mitropolitului Andrei Șaguna, susținută în anul 2004, publicată în Germania la prestigioasa editură Böhlau în anul 2005 și în traducerea românească a diaconului profesor dr. Ioan Ică jr sub titlul: „Ecleziologia organică a mitropolitului Andrei Șaguna și fundamentele ei biblice, canonice și moderne”, Editura Deisis, Sibiu, 2008, 305 p.

Aceleiași edituri Deisis din Sibiu și regretatului părinte profesor Ioan Ică senior i se datorează apariția în traducere românească a două dintre cărțile de căpătâi ale profesorului Felmy, și anume: „Dogmatica experienței ecleziale. Înnoirea teologiei ortodoxe contemporane” (Sibiu, 1999, 318 p. + ilustrații) și „De la Cina de Taina la Dumnezeiasca Liturghie a Bisericii Ortodoxe. Un comentariu istoric” (Sibiu, ediția a II-a, 2008, 227 p.). Alături de cele două lucrări introductive în teologia dogmatică și liturgică ortodoxă se numără o a treia carte, cu un profil similar, de introducere în tematica mare a teologiei icoanei, dedicată „Cărții icoanelor lui Hristos” (Das Buch der Christus-Ikonen), apărută la prestigioasa editură germană Herder în anul 2004 și recenzată de subsemnatul în paginile revistei „Tabor” (mai 2010). Teologia dogmatică, liturgică și a icoanei nu este în teologhisirea profesorului diacon Vasilij Karl Christian Felmy numai o „cuvântare despre Dumnezeu” în sens academic, ci transcende această dimensiune științifică-speculativă a teologiei de școală, pășind pe urmele Sfinților Părinți, care ne învață că „theologia” este mai presus de toate reflecție, trăire și experiență și abia apoi poate deveni un discurs veritabil, adevărat și autentic în duh apostolic și patristic.

În aceste cărți și în diverse alte texte, conferințe și interviuri, Karl Christian Felmy mărturisește cum s-a întâlnit cu Ortodoxia prin intermediul frumuseții icoanei, imnografiei și cultului liturgic, în mod deosebit a dumnezeieștii Liturghii și a artei sacre ruse. Mărturia teologului Felmy a fost și rămâne extrem de relevantă întâi de toate pentru noi ortodocșii, care, din nefericire, dăm dovadă de prea multe ori nu numai că nu mai înțelegem cultul Bisericii noastre, dar nici nu ne străduim să-l împlinim, săvârșim și să-l trăim plenar, așa cum a făcut-o profesorul Felmy cu mult înainte de a se converti oficial la Ortodoxie și a deveni membru al Bisericii prin împărtășirea cu Sfintele Taine. De aceea, lecția vieții și cărțile părintelui diacon Vasilij Felmy sunt și rămân de mare actualitate. Nădăjduiesc că acestea vor fi și o „bună mărturie” înaintea tronului bunului Dumnezeu și a Dreptului Judecător care-i va oferi robului său Vasilij Karl Christian „viața veșnică” și „cununa dreptății” pe care a promis-o „tuturor celor ce au iubit arătarea Lui” (II Timotei 4, 8). Încărcat de ani, părintele diacon profesor universitar doctor Vasilij Karl Christian Felmy a adormit în Domnul în ziua de 8 iulie 2023. Cinci zile mai târziu, în 13 iulie 2023, când pe calendarul iulian este sărbătorit Soborul celor 12 Apostoli, părintele Vasilij a fost prohodit după rânduială în biserica Sfânta Xenia din Nürnberg, fiind înmormântat în același oraș. Dumnezeu să-l odihnească și cu drepții să-l numere! Veșnica lui pomenire din neam în neam!


[1] Paul Siladi, Ortodoxia în Occident. 10 convertiri, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2014, p. 108.

[2] Conferința în limba germană poate fi urmărită pe pagina: https://www.youtube.com/watch?v=tOLTOhHMUI8, accesat 17 iulie 2023.

[3] https://rokmp.de/de/deutsch-diakon-vasilij-felmy-wurde-mit-dem-orden-des-heiligen-sergij-von-radonez-erster-klasse-ausgezeichnet/, accesat 17 iulie 2023.

DISTRIBUIE

z

ASCULTĂ LIVE

RADIO RENAȘTEREA

Mai multe din Documentare
Efectele Aghesmei Mari şi întrebuinţarea ei

Efectele Aghesmei Mari şi întrebuinţarea ei

Cuvântul agheasmă în limba greacă înseamnă apă sfințită. După importanţa şi modul ei de întrebuinţare, agheasma este de două feluri: Agheasmă Mare şi Agheasmă Mică. În Biserica Ortodoxă, în ajunul şi în ziua sărbătorii Botezului Domnu­lui (5 şi 6 ianuarie), se...

Viața Arhimandritului Cleopa Ilie

Viața Arhimandritului Cleopa Ilie

Părintele Cleopa Ilie a fost unul dintre marii duhovnici ai Moldovei, care, mânat de dorința de a face bine, și-a dedicat întreaga viață rugăciunii și pocăinței, ajutând și pe alții să dobândească harul primit de la Dumnezeu. Părintele Patriarh Daniel l-a numit „dar...

ARHIEPISCOPUL JUSTINIAN CHIRA (28 mai 1921 – 30 octombrie 2016)

ARHIEPISCOPUL JUSTINIAN CHIRA (28 mai 1921 – 30 octombrie 2016)

Înaltpreasfinția Sa, JUSTINIAN CHIRA, vrednicul de pomenire Arhiepiscop al Maramureșului şi Sătmarului, a fost fiul unei familii de gospodari harnici și credincioși din satul Plopiș, având ca părinți pe Ilie Chira (1871-1937) și Maria Chira, născută Puț (1884-1949)....