Altruismul și valoarea lui înaintea lui Dumnezeu

de | iul. 30, 2021 | Eseu

Aspecte introductive                                                                               

În această perioadă liturgică, Biserica ne cheamă parcă, duminică de duminică să ne familiarizăm cu minunile săvârșite de Hristos. Ne aduce în atenție, puțin câte puțin, chipul Său mesianic, care se prezintă într-o manieră iubitoare, prin intermediul minunilor.

Dacă în duminica trecută în centrul atenției s-au aflat demonizații din Gadara, de această dată beneficiarul dragostei divine e un slăbănog din Capernaum. De altfel, înspre această cetate se îndrepta Domnul atunci când a avut de-a face cu posedații.

Prietenii slăbănogului

Actul propovăduirii se desfășura, precum ține să arate o relatare paralelă a acesteia, într-o casă. Aici, într-o societate ce nu cunoștea distanțarea socială, Iisus vorbea mulțimilor, învățându-le cele necesare despre Împărăția Cerurilor. Aici vor veni patru prieteni, aducând pe targă un slăbănog. Întrucât încăperea era ticsită de lume, nu vor găsi altă posibilitate decât de a-l introduce intempestiv în fața Celui care-i putea oferi tămăduire. Clima, marcată de parcimonia precipitațiilor, permitea și atunci, precum permite și astăzi pe acele meleaguri, construirea unor acoperișuri plate. Accesul la acestea devine astfel mai ușor, iar cel de pe acoperiș în feluritele încăperi nu este nici el complicat. Folosindu-se de acest aspect, amicii celui suferind vor reuși să-l coboare astfel, direct în fața Celui ce vorbea.

Nu se putea ca o întrevedere intempestivă precum aceasta să nu fie urmată de o reacție pe măsură. Evenghelistul insistă asupra faptului că Mântuitorul a fost impresionat de credința lor, una marcată de o frumoasă atitudine. Ca urmare a acestui fapt, va zice slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!”

Ordinea tămăduirilor

Misiunea prietenilor va fi astfel împlinită. Milos, Domnul va ierta păcatele celui care-i fusese adus înainte. De-altminteri, acesta era lucrul cel mai important. Faptul de primă necesitate. Iertarea păcatelor. Lumea nu va înțelege însă gândul Său. Precum se întâmplă și astăzi, planurile lumii erau și atunci diferite de cele ale Divinului. Și în baza acelorași mecanisme încă actuale, oamenii vor începe să critice ceea ce nu înțelegeau: „Acesta huleşte”, vor zice unii dintre cărturari. Dar Domnul, care cunoștea inimile lor, îi va pune la punct de îndată. Scurt și la obiect: „Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te şi umblă?  Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta”.

Dialogul acesta e plin de miez. Și inedit totodată. Dumnezeul iubirii e poruncitor. E indulgent cu duhurile necurate, lăsând aparența unui adevărat compromis și hotărât în a porunci celui vindecat să plece. Nu pentru că vrea să-și arate puterea. Astfel de excese de autoritate vin mai degrabă din partea unor oameni frustrați, decât dintr-a Sa. Dimpotrivă, pentru că vrea să-i încredințeze de realitatea vindecării. Nu înainte de a fixa însă lista priorităților. Sufletul întâi, apoi trupul. De ce? E simplu. Din cauza suferinței sufletești și a păcatului, baierele de carne ale inimii și carcasa trupului sunt condamnate adesea la a purta dureroase poveri. Iar dacă nu se purcede în tămăduirea lor pe baza aceluiași mecanism cu care s-a procedat în ajungerea la ele, procesul nu e pe deplin realizat.

Aspecte conclusive

Între ideile mari, care ne atrag atenția fie și în cazul unei lecturi superficiale a textului, altruismul prietenilor și ordinea tămăduirii sunt cu certitudine adevărate leitmotive ale narațiunii. Chiar dacă subiectul e tămăduirea, un rol aparte au aspectele aparent secundare. Ele sunt de altfel și cele care dau nota de actualitate a întregului pasaj. Tămăduitul e personajul principal, însă bucuria lui e clădită pe eforturile amicilor. Și în același timp, ea constituie pentru Hristos contextul de a pune niște accente și de a învăța poporul în mod creativ.

În relația cu El, suntem și noi chemați să alegem de partea cui ne plasăm. Suntem cu certitudine adesea în repetate rânduri în ipostaza slăbănogului, din pricina păcatelor noastre, care ne aduc suferință. Dar în cea a prietenilor? Reușim să fim măcar din când în când? Oferim noi îmbrățișarea atât de necesară celui abandonat, umărul pe care să plângă prietenului aflat la ceas de cumpănă, sau ajutorul dezinteresat celui care ar face și el tot ce poate pentru noi?  De fiecare dată când o facem, îl aducem și noi, aidoma acelora, în fața lui Dumnezeu. Iar de-acolo, e pe calea cea bună! Sau preferăm să ne asemănăm cărturarilor care stau cârcotași pe margine și aleg să critice, refuzând să fie constructivi? Să medităm atent la aceste aspecte. Iar de răspunsul nu-i cel așteptat, să schimbăm direcția. Îndrăzniți!

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Altruismul și valoarea lui înaintea lui Dumnezeu
Altruismul și valoarea lui înaintea lui Dumnezeu
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro. Începând cu anul 2022 este de asemenea eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Saint-Hubert, Quebec (Canada).

Ultimele articole

Gloria Bizanțului

Gloria Bizanțului

Istoria creștinismului nu poate fi înțeleasă în complexitatea ei fără fascinanta lume a Bizanțului. Pe durata a peste o mie de ani, acest imperiu a cunoscut gloria dar și declinul, expansiunea dar și împresurările, și în pofida conotațiilor peiorative ale termenului...

Mai multe din Eseu
Memento: „Iubirea și Occidentul”

Memento: „Iubirea și Occidentul”

Denis de Rougemont este cunoscut publicului românesc prin excelenta sa apologie „Partea diavolului”, care descrie excepțional jocul silogismelor care au îndepărtat din conștiința publică europeană credibilitatea forței demonice, transformând-o într-un apendice istoric...

Pr. Crin Triandafil Theodorescu: „Frăția Psaltirii”

Pr. Crin Triandafil Theodorescu: „Frăția Psaltirii”

Părinte, asta am priceput, dar mai departe? Ce rugăciuni trebuie să fac? Hai, precis aveți dumneavoastră niște rugăciuni mai speciale. Mă uit lung spre el, derutat. Profilul recognoscibil al răscolitorului de panacee. Care culege de la călugări din schituri izolate...

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul și cunoașterea duhovnicească

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul și cunoașterea duhovnicească

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul ne propune o ierarhie în interiorul procesului de cunoaștere. Și pornește de la cea mai importantă – cunoașterea ce vine din experiența duhovnicească, generată de străluminarea Duhului Sfânt și concretizată în discernământul spiritual....

Unitate și armonie în icoana Pogorârii Sfântului Duh

Unitate și armonie în icoana Pogorârii Sfântului Duh

  Duminica Cincizecimii este sărbătoarea întemeierii Bisericii creştine, deoarece în această zi, după cuvântarea Apostolului Petru, s-au convertit la creştinism aproximativ 3.000 de persoane, definind cea dintâi comunitate de creştini de la Ierusalim[1]....

În mormânt Viaţă

În mormânt Viaţă

Taina Crucii, a morţii şi a şederii Domnului în mormânt este taina iubirii Sale smerite, până la capăt. Împărtăşind soarta comună a fiecărei fiinţe umane care se simte singură în faţa morţii, Domnul Iisus Hristos, ca om, a strigat pe cruce: “Dumnezeul meu, Dumnezeul...