Întrucât se vehiculează în ultimul timp tema impozitării Bisericii, ca și cum aceasta, împreună cu toate celelalte culte religioase din România, nu ar plăti impozite, facem următoarele necesare, posibil utile precizări:

În esență este vorba despre raportul stat – culte religioase, nu doar despre raportul stat – Biserica Ortodoxă Română. Acest raport este perfect fundamentat constituțional.

Biserica Ortodoxă, ca orice alt cult religios din România, plătește impozite conform legii. Singurele venituri ale cultelor religioase din Romania care sunt scutite de impozitare sunt doar cele provenite din vânzarea obiectelor şi cărților de cult și cele provenite din contribuţii (nu taxe!) pentru anumite servicii religioase, care nu sunt activități comerciale. Fondurile provenite din aceste surse, menite să sprijine autofinanțarea (la fel de reală ca finanțarea parțială de la stat), rămân exclusiv în circuitul intern și sunt reinvestite în întreţinerea și repararea lăcaşurilor de cult, precum și în ampla operă caritabilă cu enorme beneficii pentru comunitate.

Cultele religioase au un statut fiscal similar cu al ONG-urilor, partidelor politice, sindicatelor, universităţilor, adică fondurile care circulă în interiorul organizaţiei sunt menite să consolideze organizaţia şi să înlesnească buna ei funcţionare.

Biserica Ortodoxă Română plătește impozit pe clădiri și terenuri aflate în folosință, pe salariile angajaților (personal clerical și neclerical), precum și pe orice venit obținut dintr-o activitate cu caracter economic, dacă fondurile rezultate din acea activitate nu sunt direcționate către opere social-filantropice, religioase, educaţionale și culturale.

În spațiul public, știrile de tipul „Biserica nu plătește impozite” (o temă neacoperită de realitate, deci un neadevăr), ignoră o uriașă evidență formulabilă onest astfel: statul(!), din rațiuni bine gândite, nu impozitează Biserica/ cultele religioase în legătură strictă cu obiectele & cărțile lor de cult și contribuțiile benevole ale credincioșilor, venituri reinvestite în activități menite să susțină bisericile și activitățile sociale ale acestora profund benefice pentru societate.

Știrea falsă că Biserica nu ar plăti impozite transferă astfel nedrept asupra Bisericii mandatul exclusiv al statului însuși, în acest caz monopolul acestuia asupra fiscalității.

Niciun stat democratic prin reprezentații săi înțelepți nu-și sufocă fiscal partenerii sociali cei mai fideli, precum cultele religioase, a căror calitate morală a fost probată concret și consistent în perioade de criză socială, așa cum a fost și cea de pandemie, perioadă de doi ani în care numai BOR a contribuit social-filantropic inclusiv la ajutarea persoanelor și instituțiilor medicale afectate de pandemie cu o sumă de peste 80 de milioane de euro.

Relația rațională stat – culte religioase reflectă astfel relația statului democratic cu proprii săi cetățeni, în primul rând cu cei mai implicați civic dintre aceștia.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

Foto credit: arhiva Basilica.ro