Biserica și lumea. Întâiul Sinod Ecumenic

de | iun. 11, 2021 | Documentare

Apărute în momente de criză teologică profundă pentru Biserica creștină, Sinoadele Ecumenice sunt în primul rând o adunare, o întâlnire a episcopilor care, sub oblăduirea Duhului Sfânt, au reușit să formuleze adevărul de credință într-o manieră cuprinzătoare și să explice acest adevăr de credință în așa fel încât el să stea la temelia vieții duhovnicești a celor credincioși. Pe de altă parte, acestea au rolul de a asigura drumul spre dobândirea mântuirii.

Primul Sinod Ecumenic a avut loc la Niceea (astăzi İznik, în Turcia) în anul 325 d.Hr. și a instituit regula pentru toate Sinoadele Ecumenice ulterioare. Pentru mai multe informații cu privire la contextul și necesitatea unui astfel de demers, am purtat un dialog cu părintele conf. univ. dr. Gabriel Gârdan, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, specialist în istorie bisericească. Potrivit părintelui profesor, „Sinoadele Ecumenice au reunit mințile cele mai luminate ale Bisericii din momentul respectiv și au formulat adevărul mântuitor, care se bazează pe cele două izvoare ale Revelației: Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție.”

Convocat la inițiativa împăratului Constantin cel Mare,primul Sinod Ecumenic are la bază atât probleme ale credinței, cât și dorința puterii politice de a păstra unitatea imperială, amenințată de schisme în ale credinței: „Este primul mare sinod pe care Biserica a avut posibilitatea să-l organizeze după dobândirea libertății de manifestare a creștinismului. Constantin cel Mare a fost președintele sinodului. La el au participat un număr de aproximativ 318 părinți sinodali, sigur, aceasta este cifra păstrată de tradiție, numărul exact de participanți nefiind cunoscut și a avut ca obiect principal discutarea ereziei ariene. Arianismul, a apărut în Alexandria, a fost promovat de Arie și era o erezie de o periculozitate nemaiîntâlnită până atunci datorită faptului că nega consubstanțialitatea, divinitatea, egalitatea Fiului cu Tatăl. Practic, Iisus Hristos în accepțiunea eretică a lui Arie era prima dintre creaturi, dar totuși, o creatură. Nu era egal cu Tatăl, era subordonat Tatălui, scopul pentru care Tatăl L-a creat pe Fiul fiind acela de-a putea să pună în practică lucrarea de creere a lumii. Prin urmare, această erezie devenea extrem de periculoasă întrucât Iisus Hristos nefiind Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, așa cum vor exprima într-o formă extrem de profundă părinții sinodali, întreaga operă de mântuire înfăptuită de Iisus Hristos era pusă sub semnul întrebării, iar oamenii erau în imposibilitatea de a se mântui dacă acceptau această învățătură eretică. Pericolul mare pe care l-au reprezentat marile erezii în viața Bisericii era tocmai acesta. Ele propuneau o mântuire iluzorie, o mântuire care nu avea corespondent în realitatea iconomiei divine.”, a spus părintele profesor.

Pe părintele Gabriel Gârdan l-am provocat să ne vorbească și despre modalitatea în care a fost biruit sau depășit arianismul ca erezie, deoarece, simpla lui condamnare în cadrul unui Sinod Ecumenic nu-l face să dispară. La finalul acestui articol, puteți asculta interviul integral cu părintele profesor. Totuși, ar trebui să mai spunem că învățăturile adoptate de Sinoadele Ecumenice în general, și de Sinodul I Ecumenic în mod special, au fost formulate sub forma unor mărturisiri:„Aceste hotărâri alcătuiesc fundamentul doctrinar al Bisericii, tezaurul doctrinar al Bisericii pe care se fundamentează întreaga credință. Dacă ne referim la Sinodul I Ecumenic, evident că, dumnezeirea, egalitatea și consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl este  o învățătură fundamentală în învățătura noastră creștină, iar expresia ei, forma de exprimare cea mai des întâlnită pe care noi o cunoaștem foarte bine este Simbolul de credință. Prima parte a acestui simbol, primele opt articole au fost alcătuite la Primul Sinod Ecumenic.”

Există însă aspecte și reglementări ce țin de viața Bisericii, de organizarea și cultul ei, care au fost discutate și soluționate în cadrul întrunirilor sinodale ecumenice. Despre acestea, dar și ale lucruri interesante, în interviul realizat cu părintele conf. univ. dr. Gabriel Gârdan, de la catedra de Istorie Bisericească a Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Biserica și lumea. Întâiul Sinod Ecumenic
Biserica și lumea. Întâiul Sinod Ecumenic
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/pr-robert-kovacs/" target="_self">Pr. Robert Kovacs</a>

Pr. Robert Kovacs

Absolvent al studiilor de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. În prezent, doctorand în cadrul aceleiași instituții de învățământ superior. Redactor la Radio Renașterea și preot paroh la Parohia Ortodoxă „Sfântul Silvestru” din Cluj-Napoca.

Ultimele articole

Cuviosul Efrem Katunakiotul și teologia pustiei

Cuviosul Efrem Katunakiotul și teologia pustiei

Monahismul athonit a însemnat mereu un reper de viață duhovnicească pentru lumea ortodoxă, în pofida perioadelor de impas pe care le-a traversat de-a lungul timpului. El a cucerit prin istoria lui milenară, prin tezaurul de artă bisericească de inspirație bizantină,...

Mai multe din Documentare
Dimitri Mendeleev – stâlpul tabelului periodic al elementelor

Dimitri Mendeleev – stâlpul tabelului periodic al elementelor

Unul dintre cei mai însemnaţi chimişti,autorul legii periodicității și al tabelului periodic al elementelor. Acesta a fost Dimitri Mendeleev. S-a născut la 8 februarie 1834 în Tobolsk, fiind ultimul dintre cei 14 copii ai lui Ivan Pavlovici Mendeleev și Mariei...

Paul Cézanne – puntea dintre impresionism și cubism

Paul Cézanne – puntea dintre impresionism și cubism

Paul Cézanne a fost un pictor francez etalon pentru sfârșitul secolului al XIX-lea. Lucrările sale reprezintă trecerea de la impresionism la cubism. A fost atât de definitoriu încât teoreticienii artei au denumit trecerea dintre cele două stiluri "faza cézanniană"....

Ioan Slavici- un pedagog pentru toate vârstele

Ioan Slavici- un pedagog pentru toate vârstele

Ioan Slavici a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru al Academiei Române care farmecă și astăzi prin stilul său unic de a spune o poveste.  Așezat alături de Mihai Eminescu și Ion Creangă, scrierile sale, fie opere beletristice, fie simple scrisori,...

Medicul Ion Cantacuzino (25 noiembrie 1863 – d. 14 ianuarie 1934)

Medicul Ion Cantacuzino (25 noiembrie 1863 – d. 14 ianuarie 1934)

Ion Cantacuzino a fost un medic și microbiolog român, fondator al școlii românești de imunologie și patologie experimentală. A fost profesor universitar și membru al Academiei Române. S-a născut în București, pe data de 25 noiembrie 1863 în familia aristrocrată...

Zavaidoc – marele lăutar al României interbelice

Zavaidoc – marele lăutar al României interbelice

Celebrul lăutar din perioada interbelică care a cântat pe front în Primul Război Mondial. Acesta a fost marele lăutar Zavaidoc. Marin Teodorescu (numele său real) s-a născut la data de 8 martie 1896 în Pitești, județul Argeș, fiind al doilea copil al...