Calea tămăduirii – de la suflet la trup

de | mart. 27, 2021 | Eseu

Introducere

Vindecarea frigurilor soacrei lui Petru a fost urmată de o adevărată serie de tămăduiri. În Betsaida se răspândise vestea că un mare tămăduitor a poposit în satul lor. Ca atare, toată lumea s-a bulucit la ușa pescarului devenit apostol. Unii voiau să-L vadă, alții să-L asculte, alții voiau să fie și ei scăpați de te miri ce boală. Cu toții aveau câte ceva să-I ceară. Că doar nu vine omul la Dumnezeu doar așa, de florile mărului… Hristos le-a oferit tuturor cele trebuincioase.
Apoi, probabil și pentru a evita reluarea îngrămădelii din ziua anterioară, S-a trezit dis de dimineață și a plecat în pustiu, pentru a se ruga. De-altminteri, e un fapt de-a dreptul obișnuit acela ca Mântuitorul să-Și ofere răgazul intimității cu Tatăl din când în când. La fel de obișnuită e și prezența ucenicilor, care păstrează însă o ciudată formă de distanțare, spre a nu le tulbura, Fiului și Părintelui, dialogul.
La un moment dat însă, întrucât mulțimile îl căutau, Simon și cei din ceată vor veni să-I spună aceasta. Din motive ce nu ne sunt cunoscute, Domnul refuză totuși, să mai facă minuni acolo. Preferă să-Și disemineze mesajul în localitățile învecinate. Așa ajunge în Capernaum. Nu înainte de a tămădui un lepros, ce-I va deveni apoi propovăduitor zelos.

Capernaum

Plasată în vecinătatea sătucului de pescari în care i se sălășluia locvacele ucenic, cetatea Capernaumului era una mai bogată și cu oameni interesați de cele ale credinței, pare-se. Aici, profitând de câteva zile de liniște, Mântuitorul Și-a instruit, cel mai probabil, ucenicii. Cum era de așteptat, mulțimea a aflat că El era acolo și a dat buluc. Era greu în vremea aceea să fii VIP! Și încă unul ce nu beneficiază nici de impresar, nici de gardă de corp. Presat de mulțimea care venise să-L asculte, dar și conștient de misiunea Sa, Hristos va propovădui aici, asaltat fiind de curioși.

Slăbănogul

Un grup de prieteni vor aduce pe o targă un slăbănog, încurajați fiind de cele auzite cu privire la calitățile Lui taumaturgice. Neavând posibilitatea accesului direct, pe ușă, îl vor urca pe acoperiș și astfel, cu ajutorul frânghiilor, îl vor așeza chiar în fața Vorbitorului. Condițiile climatice ale Israelului permit oamenilor de acolo să-și facă acoperișurile plate și astfel e mai ușor acolo, decât la noi, ca omul să ajungă sus pe casă. La propriu. De acolo, a fost doar un pas. În fața lui Hristos, nu era nevoie de prea multă pălăvrăgeală. Le-a văzut amicilor credința și prima lui reacție a fost una… firească. Cel puțin, din partea Fiului lui Dumnezeu! I-a iertat păcatele. Tămăduirea sufletească era lucrul de căpetenie de care omul avea nevoie. Cărturarii poporului nu erau însă în asentimentul Lui. Vorbele de iertare rostite cu atâta convingere, îi vor face să vocifereze: „Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?” Fireasca mustrare pe care Învățătorul le-o va aduce, va fi urmată de un semn vizibil: tămăduirea trupească. Una ce va veni ca urmare a poruncii lui Iisus: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta”. Și ca o dovadă paplabilă că iertarea păcatelor n-a fost o vorbă goală.
Întregul eveniment stârnește uimirea mulțimii, care nu mai contenește cu laudele. Senin, Hristos iese la mare, iar lumea vine să-L asculte, de această dată într-un alt cadru.

Calea vindecării – de la suflet la trup

Dincolo de aspectele ce țin de realitatea și istoricitatea povestirii, pericopa Evanghelică de astăzi vorbește despre ceva cu valoare de-a dreptul perenă. Despre un deziderat și o nevoie deopotrivă: acela al vindecării. Precum slăbănogul, și noi avem nevoie de vindecare. Fiecare suntem, în felul nostru, suferinzi. Și pentru noi, rolul și rugăciunile prietenilor, pot însemna mult. Așa cum pentru un om vicios, anturajul înseamnă aproape totul. Ca făpturi comunitare, avem datoria de a ne ruga unii pentru alții. Și nădăjduim că pentru rugăciunile aproapelui, Domnul se va milostivi de noi. În fapt, prin episoade precum acesta, Hristos însuși ne arată care ar putea fi folosul rugăciunilor pentru cei plecați dintre noi. Dacă pe cel slăbănog l-a iertat de păcate pentru credința prietenilor săi, nădăjduim că și pe cei plecați îi va învrednici de aceeași cinste, dacă ne vom ruga fierbinte.
În același timp, Învățătorul vorbește aici despre feluritele tipuri de suferință și tămăduire. Arată că nu doar trupul e supus uzurii și erodării, ci și sufletul. Și dacă cel dintâi își dorește tămăduirea și o cere, cel din urmă are nevoie de ea, chiar și atunci când trupul nu e capabil să vocifereze și pentru el. Ba mai mult, cea a sufletului e cea dintâi ce trebuie căutată. Odată primită aceea, nici trupul nu va mai suferi. Îndrăzniți!

eseu
eseu
Calea tămăduirii – de la suflet la trup
Calea tămăduirii – de la suflet la trup
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro. Începând cu anul 2022 este de asemenea eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Saint-Hubert, Quebec (Canada).

Ultimele articole

Ion Agârbiceanu – scriitor român

Ion Agârbiceanu – scriitor român

Ion Agârbiceanu s-a născut la data de 12 septembrie 1882 în satul Cenade, în apropiere de Blaj. A moștenit de la părinții săi darul pentru a scrie povești remarcabile. Tatăl său era pădurar, om cu dragoste de carte, era abonat la multe ziare și reviste ale vremii, iar...

Mai multe din Eseu
În mormânt Viaţă

În mormânt Viaţă

Taina Crucii, a morţii şi a şederii Domnului în mormânt este taina iubirii Sale smerite, până la capăt. Împărtăşind soarta comună a fiecărei fiinţe umane care se simte singură în faţa morţii, Domnul Iisus Hristos, ca om, a strigat pe cruce: “Dumnezeul meu, Dumnezeul...

Pătimirile Domnului și mântuirea noastră

Pătimirile Domnului și mântuirea noastră

Aspecte introductive Capitolul din care face parte pericopa evanghelică citită în cea de-a cincea duminică din Postul Mare, e unul amplu. Îl prezintă pe Domnul deopotrivă în ipostaza propovăduitorului, cât și în cea a celui care împarte binecuvântări. Ba mai mult,...

Judecata ca cea din urmă întâlnire

Judecata ca cea din urmă întâlnire

Aspecte introductive De fiecare dată când Domnul vorbește despre judecată, în sufletele auditoriului își face loc parcă o ciudată tresărire. Culmea, deși există o adevărată apetență în rândurile anumitor categorii de credincioși pentru lecturile eshatologice. Însă, în...

Veghe epifanică

Veghe epifanică

Luna ianuarie adună sub cupola pomenirilor cu slove sfinte figuri îngerești de părinţi aflaţi în proximitatea străvezimii dumnezeiești într-o măsură care cere și din partea ochilor noștri aripi de lumina. De veghe gerarului și înainte-mergător Înainte-Mergătorului,...

Praznicul împărătesc al Botezul Domnului și icoana sa

Praznicul împărătesc al Botezul Domnului și icoana sa

Considerată sărbătoare împărătească, Botezul Domnului denumită în popor şi Boboteaza, este ţinută la data de 6 ianuarie în Biserica Răsăriteană[1]; amintindu-ne de botezul primit de Mântuitor din mâna Sfântului Ioan Botezătorul în râul Iordan[2]. Acest praznic se mai...