Romancier, nuvelist, traducător şi gazetar român, scriitor fecund, care a aspirat să scrie o nouă „Comedie umană”, o cronică românească a veacului al XX-lea. Acesta a fost Cezar Petrescu.
S-a născut la Hodora-Cotnari, judeșul Iași. Tatăl său (inginerul Dimitrie Petrescu) a fost profesor la Școala Practică de Agricultură de lângă Roman (aflată în arealul actual al comunei Horia), unde viitorul scriitor a și învățat între 1901-1903 (perioadă în care instituția s-a transformat în Școală Inferioară de Agricultură).
În anul 1906, Cezar Petrescu i-a scris lui Nicolae Iorga o scrisoare la care a atașat schița ,,Scrisori” pentru a fi publicată în revista Floarea darurilor. Un an mai târziu, acesta și-a început cursurile la Liceul Naţional din Iaşi, unde l-a avut ca profesor de română pe Calistrat Hogaş. Ultima clasă a făcut-o în particular. A obținut licența în drept în anul 1915.
Scriitorul este cunoscut, totodată, ca unul dintre cei mai de seamă gazetari ai primei jumătăți a secolului trecut. A avut o activitate publicistică intensă. A colaborat la multe gazete şi reviste ale timpului. A debutat în revista „Facla” condusă de N. D. Cocea, publicând în 1912, o suită de articole: „După un Congres”, „Pentru un scrib naţionalist” şi „Răzbunarea lor”. În 1918, şi-a început activitatea jurnalistică în gazeta „Iaşul”, apoi, a colaborat la ziarul „Depeşa”. În 1919, a apărut revista social-politică „Hiena”, avându-l codirector pe Cezar Petrescu. El a întemeiat revista Gândirea în anul 1921 împreună cu Lucian Blaga, Adrian Maniu și Gib Mihăiescu.
A fost fondator al ziarelor Cuvântul (1924) și Curentul 1928; director al ziarului oficios România în 1938 și al revistei România Liberă, 1938 – suprimate în 1940. S-a afirmat ca romancier cu romanul Întunecare (1927-1928). În anul 1931, Cezar Petrescu a obținut Premiul Național pentru Literatură. Tot în acest an a apărut romanul „Baletul mecanic” şi volumul de nuvele „Flori de gheaţă”. Romanul „Plecat fără adresă”, în a cărui prefaţă scriitorul și-a definit pentru a doua oară planul ciclului de romane a părut în 1932, urmat de romanul „Greta Garbo” (o continuare la Baletul mecanic) şi una dintre cele mai renumite opere din literatura română, romanul pentru copii „Fram, ursul polar”, în ultimul gen de romane menţionate încadrându-se şi „Omul de zăpadă” (1945) şi „Neghiniţă” (1949). În anul 1952 a primit Premiul de Stat pentru Dramaturgie, pentru piesa „Nepoții gornistului”, în colaborare cu Mihail Novicov. A fost decorat cu Ordinul Muncii clasa I.
Opera lui cuprinde aproape 70 de volume – romane, nuvele, piese de teatru, proză fantastică și literatură pentru copii, studii, note de călătorie și memorialistică.
Cezar Petrescu a încetat din viață la 9 martie 1961.
Surse:
O antologie a literaturii nemțene, Laurian Ante, Ed. Mușatinia, Roman, 2006.
Un dicționar al literaturii din județul Neamț de la copiști la suprarealiști, secolul al XV-lea – 2012, Tomșa Constantin, Ed. Cetatea Doamnei&Crigarux, Piatra Neamț, 2014.
