Cultul Sfântului Nicolae în tradiția Bisericii

de | dec. 5, 2019 | Eseu

Realizarea unei biografii a Sfântului Nicolae, în sensul modern al termenului, reprezintă un deziderat. Cercetătorii au privit cu scepticism un asemenea demers, întrucât au întâmpinat dificultăți în corelarea diferitelor surse referitoare la viața Sfântului Nicolae.

Actualele preocupări în spațiul hagiografic „nicolait” îi aparțin părintelui dominican Gerardo Cioffari, cu studii de filosofie și teologie la Neapole, Roma și Freiburg, doctor în Științe Eclesiastice Orientale, profesor de istorie și teologie rusă la Institutul Ecumenic din Bari, precum și coordonatorul revistei de studii istorice consacrate vieții Sfântului Nicolae.

Investigațiile moderne aduc în discuție problema cultului Sf. Nicolae (răspândit atât în Răsărit cât și în Apus) însoțit de un suport cronologic.

În sec. IV-V cultul Sfântului Nicolae se limita doar la zona Lichiei, însă mențiunile importante urcă până în sec. VI, datorate lui Procopie de Cezareea, Teodor Lectorul și Eustratie de Constantinopol. În anul 700 Sf. Andrei Cretanul compune numeroase imne în cinstea sărbătorii Sfântului Nicolae. acordând puțină importanță procesiunilor exterioare și îndemnând la abandonarea tuturor elementelor ce aminteau de Misterele grecești și fantasmagoriile diabolice. Din sec. VIII cultul se răspândește în Apus – datorită emigrației călugărilor ortodocși îngroziți de persecuțiile iconoclaștilor – mai precis, în Italia (Sicilia și Calabria). Acum se conturează prima „Viață” a Sfântului Nicolae, cu un nivel ridicat de credibilitate, autorul fiind Arhimandritul Mihail. Această lucrare ne-a parvenit intactă și ea a devenit ulterior prototipul altor biografii.

Secolul al IX-lea ar putea fi considerat apogeul literaturii „nicolaite”, prin apariția „Vieților” Sfântului Nicolae (Metodiu și diaconul Ioan), panegiricelor (George Cartofilax, Niceta de Paflagonia, Leon înțeleptul) și imnelor Sfântului Teodor Studitul, Pseudo-Romanus, Iosif Imnograful. În sec. X se întâmplă un fapt cu repercusiuni adânci în scenariul de reconstituire istorică a vieții Sfântului Nicolae. Biografii acestei perioade – în dorința de a lărgi orizontul celor care îl prețuiau pe Sf. Nicolae – au declanșat confuzii între persoana Sfântului Nicolae al Lichiei și Nicolae de Sion, viitor episcop de Pinara, mort în anul 564. în evoluția cultului Sfântului Nicolae, un mo ment cheie îl constituie anul 1087, când are loc mutarea moaștelor din Mira Lichiei la Bari, prăznuită la 9 mai. Istoricii se bazează pe două izvoare cu privire la acest episod: cronicarul Niceforus și istoricul Ioan Arhidiaconul. Din anul 1087 până în prezent, cripta subterană a bazilicii Sfântului Nicolae din Bari adăposte ș te sfintele sale moaște. Deasupra se află o icoană a sfântului donată de țarul ortodox al Serbiei, Uros III Decianski, în anul 1327. Bazilica face parte dintr-un complex monahal dominican, unde se oficiază zilnic, pe mormântul sfântului, ca în vremurile primare, liturghia catolică, urmată de liturghia ortodoxă rusă și, o dată pe săptămână, slujba ortodoxă în limba română, săvârșită într-un altar propriu ortodocșilor. De asemenea, bazilica posedă un muzeu cu obiecte dăruite de împărați, prinți și regi, în cinstea Sfântului Nicolae.

Evlavia față de Sf. Nicolae a fixat în memoria creștinilor alte două locuri, care dețin o parte din moaștele Sfântului Nicolae: regiunea Lorraine în Franța unde există o bucată din degetul sfântului, și București, la biserica „Sf. Gheorghe cel Nou”, unde se găsește mâna sa dreaptă.

Sursa: Nicoleta Pălimaru – În revista Renașterea, nr. 12, dec./2004.

Ultimele articole

Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Sfântul Ierarh Nicolae – sărbătoare și icoane

Apărător al dreptei credinţe, Sfântul Ierarh Nicolae, pildă de blândețe, smerenie și milostenie, este cinstit cu deosebită evlavie încă din veacul al V-lea, când se consideră că viaţa sa a fost scrisă și rânduită în Mineiul lunii decembrie. Pomenirea lui se...

A privi în sus

A privi în sus

Aspecte contextuale Propovăduirea Mântuitorului, în centrul căreia se găsește o polemică și o pildă, va fi urmată, cum s-a mai întâmplat și cu alte ocazii, de o minune. De această dată, atent la context și detalii, medicul Luca ține să specifice timpul în care se va...

Mai multe din Eseu
A privi în sus

A privi în sus

Aspecte contextuale Propovăduirea Mântuitorului, în centrul căreia se găsește o polemică și o pildă, va fi urmată, cum s-a mai întâmplat și cu alte ocazii, de o minune. De această dată, atent la context și detalii, medicul Luca ține să specifice timpul în care se va...

„Averea” și poruncile

„Averea” și poruncile

Text și context Capitolul ce găzduiește pericopa evanghelica de astăzi debutează cu o parabolă. Hristos  vorbește despre dreptatea divină. Se folosește de un exemplu care-i permite, pe baza contrastului, să arate ce diferență este între logica și justiția divină și...

Școala Primară „Sfântul Stelian” din Bistrița

Școala Primară „Sfântul Stelian” din Bistrița

Unul dintre aspectele vieții religioase creștine este devenirea omului după trăsăturile naturii sale. Acest demers presupune învățarea și educarea sa progresivă, în mai multe etape, conform dezvoltării specifice firii sale. Dintru început relația omului cu Dumnezeu...

Intrarea noastră în Biserică

Intrarea noastră în Biserică

Nu, acesta nu e un eseu despre urgenţa instituţionalizării educaţiei încă de la vârste fragede, în care nu cred, și nici despre educaţia extrainstituţională sau libertatea părinţilor în alegerile pentru cei mici. Acesta e un text despre recunoștinţă. Pe 21 noiembrie...

Ospitalitatea sufletească și cea trupească

Ospitalitatea sufletească și cea trupească

Aspecte introductive Hristos ni se prezintă astăzi în ipostaza de oaspete. După ce învață poporul, caută căldura și primirea amicală a lui Lazăr. Va poposi de mai multe ori la acesta în decursul complexelor Lui peripluri propovăduitoare. Se simțea de bună seamă bine...

Preasfințitul Vasile – un dar al lui Dumnezeu!

Preasfințitul Vasile – un dar al lui Dumnezeu!

Părinte, Ori de câte ori se întâmpla să ne despărțim temporar, petrecându-ne peste pragul ușii tale, nu plecai din prag până nu dispăream în zare... Aceasta era una dintre atitudinile Părintelui nostru Vasile. În fapt, el nu se despărțea de nimeni, niciodată, nu vroia...