Cultul Sfântului Nicolae în tradiția Bisericii

de | dec. 5, 2019 | Eseu

Realizarea unei biografii a Sfântului Nicolae, în sensul modern al termenului, reprezintă un deziderat. Cercetătorii au privit cu scepticism un asemenea demers, întrucât au întâmpinat dificultăți în corelarea diferitelor surse referitoare la viața Sfântului Nicolae.

Actualele preocupări în spațiul hagiografic „nicolait” îi aparțin părintelui dominican Gerardo Cioffari, cu studii de filosofie și teologie la Neapole, Roma și Freiburg, doctor în Științe Eclesiastice Orientale, profesor de istorie și teologie rusă la Institutul Ecumenic din Bari, precum și coordonatorul revistei de studii istorice consacrate vieții Sfântului Nicolae.

Investigațiile moderne aduc în discuție problema cultului Sf. Nicolae (răspândit atât în Răsărit cât și în Apus) însoțit de un suport cronologic.

În sec. IV-V cultul Sfântului Nicolae se limita doar la zona Lichiei, însă mențiunile importante urcă până în sec. VI, datorate lui Procopie de Cezareea, Teodor Lectorul și Eustratie de Constantinopol. În anul 700 Sf. Andrei Cretanul compune numeroase imne în cinstea sărbătorii Sfântului Nicolae. acordând puțină importanță procesiunilor exterioare și îndemnând la abandonarea tuturor elementelor ce aminteau de Misterele grecești și fantasmagoriile diabolice. Din sec. VIII cultul se răspândește în Apus – datorită emigrației călugărilor ortodocși îngroziți de persecuțiile iconoclaștilor – mai precis, în Italia (Sicilia și Calabria). Acum se conturează prima „Viață” a Sfântului Nicolae, cu un nivel ridicat de credibilitate, autorul fiind Arhimandritul Mihail. Această lucrare ne-a parvenit intactă și ea a devenit ulterior prototipul altor biografii.

Secolul al IX-lea ar putea fi considerat apogeul literaturii „nicolaite”, prin apariția „Vieților” Sfântului Nicolae (Metodiu și diaconul Ioan), panegiricelor (George Cartofilax, Niceta de Paflagonia, Leon înțeleptul) și imnelor Sfântului Teodor Studitul, Pseudo-Romanus, Iosif Imnograful. În sec. X se întâmplă un fapt cu repercusiuni adânci în scenariul de reconstituire istorică a vieții Sfântului Nicolae. Biografii acestei perioade – în dorința de a lărgi orizontul celor care îl prețuiau pe Sf. Nicolae – au declanșat confuzii între persoana Sfântului Nicolae al Lichiei și Nicolae de Sion, viitor episcop de Pinara, mort în anul 564. în evoluția cultului Sfântului Nicolae, un mo ment cheie îl constituie anul 1087, când are loc mutarea moaștelor din Mira Lichiei la Bari, prăznuită la 9 mai. Istoricii se bazează pe două izvoare cu privire la acest episod: cronicarul Niceforus și istoricul Ioan Arhidiaconul. Din anul 1087 până în prezent, cripta subterană a bazilicii Sfântului Nicolae din Bari adăposte ș te sfintele sale moaște. Deasupra se află o icoană a sfântului donată de țarul ortodox al Serbiei, Uros III Decianski, în anul 1327. Bazilica face parte dintr-un complex monahal dominican, unde se oficiază zilnic, pe mormântul sfântului, ca în vremurile primare, liturghia catolică, urmată de liturghia ortodoxă rusă și, o dată pe săptămână, slujba ortodoxă în limba română, săvârșită într-un altar propriu ortodocșilor. De asemenea, bazilica posedă un muzeu cu obiecte dăruite de împărați, prinți și regi, în cinstea Sfântului Nicolae.

Evlavia față de Sf. Nicolae a fixat în memoria creștinilor alte două locuri, care dețin o parte din moaștele Sfântului Nicolae: regiunea Lorraine în Franța unde există o bucată din degetul sfântului, și București, la biserica „Sf. Gheorghe cel Nou”, unde se găsește mâna sa dreaptă.

Sursa: Nicoleta Pălimaru – În revista Renașterea, nr. 12, dec./2004.

Ultimele articole

Judecata universală – Dreptatea celor neîndreptăţiţi

Judecata universală – Dreptatea celor neîndreptăţiţi

Într-o cuvântare pe care a ţinut-o Sfântul Apostol Pavel şi pe care o găsim scrisă în Faptele Apostolilor, în capitolul 24, în versetul 15, spunea aşa: „Am nădejde în Dumnezeu că va fi învierea morţilor: şi a drepţilor şi a nedrepţilor”. Această nădejde în Dumnezeu,...

Judecata – între bilanț și sfârșit

Judecata – între bilanț și sfârșit

Introducere Despre Judecată și sfârșit, Hristos vorbește de puține ori în paginile Scripturii. Anticipează probabil apetitul înspre apocaliptic pe care-l va avea ulterior un segment al creștinătății și vrea să evite panica pe care o va crea el. Ba mai mult, știe că...

„Leul Ardealului”

„Leul Ardealului”

Mitropolitul Bartolomeu Anania, slujitor dârz al Bisericii lui Hristos, călit în necazuri și neînfrânt în încercări, a fost supranumit de către maica stareță Ierusalima Ghibu „Leul Ardealului”. Și nu fără motiv l-a numit așa, ci urmărindu-i viața plină de încercări,...

Ion Creangă – o viață „de poveste”

Ion Creangă – o viață „de poveste”

Cel despre care vă propun să vorbim astăzi este unul dintre cei mai mari scriitori români. Născut în anul 1837 la Humulești și trecut la Domnul la 31 decembrie 1889 la Iași, dânsul a lăsat culturii române o valoroasă moștenire constând din basme, povești nemuritoare,...

Mai multe din Eseu
Judecata – între bilanț și sfârșit

Judecata – între bilanț și sfârșit

Introducere Despre Judecată și sfârșit, Hristos vorbește de puține ori în paginile Scripturii. Anticipează probabil apetitul înspre apocaliptic pe care-l va avea ulterior un segment al creștinătății și vrea să evite panica pe care o va crea el. Ba mai mult, știe că...

„Risipa” omenească și cea divină

„Risipa” omenească și cea divină

Aspecte introductive Pericopa la care suntem chemați să medităm astăzi e de departe una dintre cele mai cunoscute și mai tâlcuite dintre textele Noului Testament. A beneficiat de atenție din partea exegeților, a filosofilor, filologilor, dar și a artiștilor. În...

Ing. Gheorghe Benea, Omul lui Dumnezeu și om între oameni

Ing. Gheorghe Benea, Omul lui Dumnezeu și om între oameni

În prima duminică a Triodului, la Mănăstirea Nicula s-a oficiat Slujba Parastasului pentru ing. Gheorghe Benea, unul dintre ctitorii de seamă ai așezământului monahal. Slujba a fost săvârșită în biserica mare a mănăstirii, de PCuv. Arhim. Dumitru Cobzaru, alături de...

Între milostenia umană și cea divină

Între milostenia umană și cea divină

Introducere Pericopa de astăzi e una de-a dreptul referențială pentru spațiul exegetic. Tipologiile pe care le are în centru, o fac să fie folosită adesea, chiar și tangențial, în diferite discuții și dialoguri, nu doar în spațiul bisericesc. Sfântul Luca o prezintă...

Ruga unei inimi de mamă

Ruga unei inimi de mamă

Aspecte introductive Plasată în cel de-al cincisprezecelea capitol al relatării evanghelice a lui Matei, pericopa la care suntem îndemnați să medităm astăzi, este una complexă și cu un mesaj peren. O zdravănă răfuială cu fariseii vine să deschidă unitatea tematică. O...

Talanții și veșnicia

Talanții și veșnicia

Aspecte introductive Pericopa de astăzi este, de departe, una dintre cele mai interesante și mai complexe texte ce pot fi regăsite în relatarea Sfântului Matei. E un pasaj cu caracter de referențialitate, fapt ce face dificile încercările de tâlcuire. Întrucât, în...