Cuvântul și mărturia lui Ioan

de | mai 1, 2021 | Eseu

Introducere

În centrul lecturilor nou-testamentare cu caracter pascal, se găsește debutul relatării evanghelice a lui Ioan. De ce? Greu de zis. Probabil datorită densității ei teologice, ori din pricina frumoaselor referiri la lumină, care este un adevărat leitmotiv al Praznicului. Indiferent de motive, alegerea este una cât se poate de inspirată. În cadrul paragrafului în cauză, frumoasa relație dintre Înaintemergător și Ales este măiestrit descrisă, în paginile unui policrom tablou.

Cuvântul

Încreștinarea filosofiei grecești se realizează aici prin folosirea instrumentarului ei terminologic, în vederea exprimării unor aspecte fundamentale ale credinței. Vorba predicatorului, sunt „tâlcuri noi, la texte vechi”. Logos-ul primește în creștinism o nouă semnificație. În plus, este personificat. Hristos cel dintru început este de la Dumnezeu și El însuși este Dumnezeu. O mărturie profundă, în puține cuvinte. Puțină vorbă, dar conținut concentrat cum se cuvine. Și accente bine puse. Rolul Lui în creație e de asemenea subliniat, atunci când Sfântui Ioan insistă că: „Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut”.

Apoi, autorul cărții revelate devine poetic. Schimbă pentru câteva clipe cursul relatării dinspre teologii profunde înspre ceea ce literații ar defini drept „jocul cu metafora”: „Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o”. Textul reprezintă o frumoasă broderie stilistică, ce vine, ca un brâu, să pună în valoare întregul conținut al unui zid, sau al unei realizări arhitectonice.

Ioan și Logosul

Narațiunea alunecă apoi înspre un fragment care îl are în centru pe Ioan. Trimis de la Dumnezeu, dânsul are o menire testimonială. Autorul ține să delimiteze încă dintru început lucrurile. Arată că: „nu era el Lumina”, ci era trimis „ca să mărturisească despre Lumină”. Apoi revine asupra ideii care spune că: „Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume”.

Structura ușor alambicată, în realizarea căreia autorul a folosit deopotrivă metehne ale filosofiei grecești, cât și instrumente iudaice, precum chiasmul, dându-i astfel și o dimensiune mnemotehnică, îmbină informații cu privire la activitatea lui Hristos și impactul ei, dar și cu privire la nașterea Sa și la modul în care s-a patrecut aceasta.

Același Ioan este apoi surprins, parcă într-o interesantă peliculă, în ipostaza de mărturisitor: „Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era”, zice Evanghelistul. Apoi pecetluiește această testimonianță cu cea proprie, arătând că, citez: „din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi har peste har”. Pericopa nu poate să se încheie fără a așeza împreună pe Moise și Hristos și a arăta continuitatea ce a existat între ei. La nivelul duhului și al mesajului revelat, firește.

În loc de concluzii

Dincolo de densitatea teologică, pasajul ce deschide relatarea evanghelică a lui Ioan are o dimensiune mărturisitoare. Vine să vorbească, prin intermediul unui tandem de voci care adesea se suprapun, a lui Ioan Proorocul și a omonimului Evanghelist, despre Cuvântul care se întrupează. Și despre efectele întregii Lui activități. În același timp, ne îndeamnă și pe noi să devenim părtași ai mărturisirii, căci textul este, așa cum bine ați intuit, o exhortație. Să mărturisim cu buzele de carne și cele ale inimii. Să proclamăm, căci un astfel de adevăr nu se cade șoptit, ci rostit cu voce de tunet, cât bine ne-a făcut nouă Domnul, prin faptele noastre. Să devenim și noi propovăduitori ai Învierii, din care ne tragem deopotrivă nădejdea mântuitoare, cât și seva trăirii creștine. Hristos a înviat! Îndrăzniți!

Radio Renasterea
Cuvântul și mărturia lui Ioan
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laudae). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 26 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, membru al Institutului de Istorie Eclesiastică „Nicolae Bocșan” (Cluj-Napoca) și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița).

Ultimele articole

Clevetirea – patimă de necinste

Clevetirea – patimă de necinste

Printre multe patimi care tiranizează viața duhovnicească a credincioșilor se numără și clevetirea – o patimă de necinste, izvorâtă, așa cum spune Sfântul Ioan Scărarul, „din ură și din ținerea de minte a răului”[1], dar alimentată de diavolul, care, „de la început, a...

Sfânta Tamara, regina Georgiei

Sfânta Tamara, regina Georgiei

„Vas al întelepciunii. Soare arzător. Delicată trestie. Regele regilor.” Așa este descrisă Sfânta Tamara, în acatistul ei. Ea este pomenită în fiecare an în 1 mai. Tamara s-a născut în 1160, fiind prima fiică a regelui George al III – lea. Datorită vremurilor, regele...

Învierea ca întâlnire

Învierea ca întâlnire

Timpul dintre moartea Domnului și zorii Paștelui marca, în cel mai înalt grad dintotdeauna, părăsirea și despărțirea. A lui Dumnezeu și de Dumnezeu, dar și a unora de alții. Viața părea să fie înghițită de pierire și, deodată cu ea, orice nădejde și orice sens al...

Procesul lui Iisus | Pr. Prof. Stelian Tofană

Procesul lui Iisus | Pr. Prof. Stelian Tofană

Deşi găsit nevinovat de autoritatea romană, Iisus este condamnat. "Răstigniţi-L!" au fost cuvintele lui Pilat care au pecetluit sentinţa. Descoperiţi o perspectivă biblică, istorică şi spiritual-aplicativă a celebrului proces urmărind conferința „Procesul lui Iisus -...

În mormânt Viaţă

În mormânt Viaţă

Taina Crucii, a morţii şi a şederii Domnului în mormânt este taina iubirii Sale smerite, până la capăt. Împărtăşind soarta comună a fiecărei fiinţe umane care se simte singură în faţa morţii, Domnul Iisus Hristos, ca om, a strigat pe cruce: “Dumnezeul meu, Dumnezeul...

Mai multe din Eseu
În mormânt Viaţă

În mormânt Viaţă

Taina Crucii, a morţii şi a şederii Domnului în mormânt este taina iubirii Sale smerite, până la capăt. Împărtăşind soarta comună a fiecărei fiinţe umane care se simte singură în faţa morţii, Domnul Iisus Hristos, ca om, a strigat pe cruce: “Dumnezeul meu, Dumnezeul...

Iubesc iubirea*

Iubesc iubirea*

 Având în preajmă icoana Maicii Domnului, căreia i ne adresăm în priceasnă: „Am venit, Măicuță, să ne mai vedem, / Să-ți spunem necazul (dorul!) pe care-l avem” – adică tu să ne vezi și noi să te vedem –, în felul acesta mă adresez tuturor celor care sunteți icoana...

Sfinții au tăcut și cerul a vorbit

Sfinții au tăcut și cerul a vorbit

Deunăzi, ascultând glasul slujbei Canonului cel Mare înveșmântat în tristețea strălucitoare a Postului Paștilor și încercând să mă dumiresc după putință de natura înțelegerii lăuntrice a ascezei creștine, ochii mi-au alunecat evlavios pe racla cu părticelele din...

„Finicul” de pe cale și cel din sufletele noastre

„Finicul” de pe cale și cel din sufletele noastre

Introducere Învierea apropiatului Lazăr, are felurite ecouri în popor. În vreme ce familia se bucură și cei care asistaseră la moment rămân înmărmuriți de uimire, fariseii își asumă rolul de „pârâcioși” sociali. Fug la sinedriu și neglijând aspecte precum plânsul lui...

Pătimirile Domnului și mântuirea noastră

Pătimirile Domnului și mântuirea noastră

Aspecte introductive Capitolul din care face parte pericopa evanghelică citită în cea de-a cincea duminică din Postul Mare, e unul amplu. Îl prezintă pe Domnul deopotrivă în ipostaza propovăduitorului, cât și în cea a celui care împarte binecuvântări. Ba mai mult,...