Colegiul Academic va găzdui vineri, 9 februarie 2024, concertul simfonic care îl va avea ca solist pe pianistul Csíky Boldizsár, la pupitrul dirijoral aflându-se un vechi prieten al Filarmonicii clujene, și anume maestrul David Crescenzi. Din programul serii vor face parte două lucrări – Ludwig van Beethoven – Concertul nr. 3 în do minor pentru pian, op. 37 și Robert Schumann – Simfonia nr. 1 în Si bemol major, op. 38, Primăvara.
Concertul va avea loc vineri, 9 februarie 2024, de la ora 19.00, la Colegiul Academic.
Despre lucrări
Concertul nr. 3 pentru pian, în do minor, op. 37 de Beethoven reflectă un progres tehnologic semnificativ. În ultimele decenii ale sec. al XVIII-lea, manufacturierii au început să extindă ambitusul pianului, iar prin concertul său Beethoven va profita de acest plus tehnic al instrumentului, cerând solistului să cânte până la nota sol din ceea ce se cunoaște azi ca fiind octava a III-a a pianului modern. Astfel, lucrarea nu este doar o capodoperă prin ea însăși, ci și o mărturie a evoluției instrumentului.
În ciuda lungului proces de creație, cel de-al treilea concert pentru pian al lui Beethoven dezvăluie o unitate extraordinară a vocabularului și o logică ascuțită a arhitecturii muzicale. Deși sunt evidente legăturile cu Concertul în do minor, KV 491, de Mozart, este la fel de evidentă și dorința compozitorului german de a depăși modelul predecesorului său și nu doar de a explora tărâmul său ideatic. (Oana Andreica – Ghid (incomplet) de concert)
Simfonia nr. 1 în Si bemol major, op. 38, Primăvara, este prima lucrare simfonică compusă de Robert Schumann. Compozitorul german a schițat simfonia în 4 patru zile, premiera având loc în data de 31 martie 1841, la Leipzig, sub bagheta lui Felix Mendelssohn-Bartholdy. Inițial, fiecare din cele patru părți ale simfoniei a avut titlul propriul său titlu: „Începutul primăverii”, „Seara”, „Tovarăși veseli” și „Primăvara în plină floare”, însă, înainte de a publica simfonia, Schumann a renunțat la aceste denumiri. Dacă prima parte debutează cu o introducere care evocă atmosfera iernii, pentru ca mai apoi tema părții I să sugere sosirea primăverii și trezirea la viață, partea a doua, Larghetto, constă în preamărirea naturii reînviate. În partea a treia predomină bucuria și exaltarea, iar partea a IV-a are un caracter de vals și transmite ideea primăverii care se împlinește în vară. Lucrare romantică prin excelență, prin această simfonie Schumann acordă un rol deosebit instrumentelor de suflat, care sunt purtătoare de motive și teme, dar și elementelor dansante care sunt intercalate în discursul muzical.
