Demonul cicălitor al nimicurilor

de | iun. 22, 2015 | Eseu

E atât de banal și de frecvent încât e foarte greu de numit. El îi insuflă și îi desumflă pe cei care, atenți la detalii inutile, adică înrobiți de lumea aceasta, cred că au dreptul și dreptatea de a face mereu observații altora.

Acest demon e un drac pisălog, obositor și dărâmător, care îl scoate pe om din minți și în afara sa, îl parazitează și-i soarbe forțele legându-l de toate nimicurile, făcându-l să se opintească până la urmă isteric în toate otrăvitoarele detalii.

El își construiește din neantul acesta un soi drăcesc și ucigător de „dreptate” care nu-i trebuie de fapt nimănui, dar pe care o vâră în mintea și gura celor pe care îi înrobește. El îi face pe oameni robi ai „evidențelor”, traduse în replici chinuitor de banele, șabloane pure, mortăciuni.

Acest drac și acești oameni înrobiți lui au mereu „dreptate”,  o dreptate pe care n-ar vrea să o aibă, dar în care se trezesc prizonieri.

Acest drac, ca toți dracii, și cei care îi cedează, transformă atmosfera dintre oameni într-un preambul al iadului.

Acestui demon i se poate răspunde doar prin tăcere, venită din încercarea de a fi  smeriți și iubitori de oameni. Astfel detaliile nesemnificative rămân ceea ce sunt, adică nimicuri, și demonul lor cicălitor și ucigaș, ca toți dracii, rămâne singurul prizonier în nerușinata lui „dreptate”.

Iar noi oamenii, un pic mai liniștiți, și împreună, desigur.

Ultimele articole

Lupta cu diavolul este o realitate

Lupta cu diavolul este o realitate

Nu numai Dumnezeu e o realitate evidentă, ci şi diavolul este o realitate. El umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită. Şi lucrarea lui o poate constata oricine începând din casă, uitându-se în ţară şi uitându-se în lume. Evanghelia ne pune în faţă un om...

Demonul posedatului și demonii Cetății

Demonul posedatului și demonii Cetății

Aspecte introductive S-ar putea spune că episodul ce se găsește în centrul Evangheliei de astăzi face parte dintr-o adevărată arhitectură, ce reunește o serie de întâmplări, menite să le arate Apostolilor cu cine stau de vorbă. Cu puțină vreme înainte de popasul în...

Mai multe din Eseu
Sărbătoarea Sfintei Cruci și iconografia ei

Sărbătoarea Sfintei Cruci și iconografia ei

Instituită în veacul al IV-lea, această sărbătoare celebra la origini ridicarea Bisericii Învierii de la Ierusalim de către Sfântul Împărat Constantin cel Mare. Către anul 347, însuşi Sfântul Chiril al Ierusalimului menţiona faptul că în întreaga lume existau deja...

Fără iubire nu există iertare, există compromisuri

Fără iubire nu există iertare, există compromisuri

Că și cuvântul ăsta, iertare, prea l-am făcut praf, l-am eviscerat și l-am umplut ca pe gogoșari, etimologie regresivă, asta am făcut. ”L-am iertat, părinte, l-am iertat, viața merge înainte!”N-ai iertat nimic, asta-i vrăjeală. Ai făcut compromisuri, n-ai iertat....

Nevoia de icoană sau întoarcerea la icoană

Nevoia de icoană sau întoarcerea la icoană

Poate mai mult decât oricând, acum e nevoie de întoarcerea la icoană. Obiect de cult și de închinare sau de cinstire cu profunde implicații telogico-dogmatice, icoana este în același timp obiect cu valențe sacre, dar și estetico-artistice. Implicațiile simbolice pe...