Despre smerenia urbană

de | sept. 22, 2021 | Eseu

Smerenia înseamnă să fii în inimă cu Predica de pe Munte și Cele Nouă Fericiri, dar să vezi că te-ai înzăpezit pe muntele Celor Zece Legi și nu poți căuta la Rugul Aprins al credinței.

Smerenia înseamnă să vrei să ajungi pe Muntele Taborului, dar să te împotmolești pe anevoiosul drum al postului.

Smerenia înseamnă să te gândești mereu la cuvintele Evangheliei și să oftezi că nici măcar pe jumătate sau pe sfert nu le-ai împlinit.

Smerenia înseamnă să ierți fără mărețe strategii pedagogice aplicate celuilalt.

Smerenia înseamnă să zâmbești la ghișeu când un chip încruntat te primește.

Smerenia înseamnă să stai la coadă, dar să nu te prefaci că ești umil și nici afectat de lungimea rândului.

Smerenia înseamnă să vorbești din ce în ce mai stins când cineva strigă din ce în ce mai tare.

Smerenia înseamnă să nu intervii brutal și indiscret într-o discuție, dar în același timp nu înseamnă să aprobi mecanic spusele interlocutorului.

Smerenia înseamnă să știi că vrei să fii mai bun, mai atent, mai jertfitor, dar să sesizezi mereu distanța până la virtute.

Smerenia înseamnă să vrei cerul în tine, dar să nu uiți că încă te hrănești cu roadele pământului.

Smerenia înseamnă să iubești slujbele Bisericii, dar să nu crezi nicio clipă că tu ești garantul dreptei lor săvârșiri.

Smerenia înseamnă să recunoști smerenia în ceilalți, dar să nu te transformi în protectorul abuziv al acestei virtuți.

Smerenia înseamnă să dai tot ce ai în suflet gândindu-te că poate a mai rămas ceva nedăruit.

Smerenia înseamnă să discuți senin cu cel care te-a acroșat în trafic, dar totuși să-i ceri asigurarea.

Smerenia înseamnă să fii extrem de sociabil, dar niciodată să nu-ți epuizezi ființa sau adâncurile în fața celorlalți.

Smerenia înseamnă să-i convingi subtil pe ceilalți că funcția ta nu e ființa ta.

Smerenia înseamnă să mai rabzi atunci când toți îți spun că nu mai e nimic de răbdat.

Smerenia înseamnă să te recunoști nu doar în greșelile tale, ci mai ales în răceala de a nu vrea să le depășești.

Smerenia înseamnă o clipă de credință adâncă în lungul șir de îndoieli ale zilei.

Smerenia înseamnă să ceri credință ca unul care niciodată nu a avut gustul ei.

Ultimele articole

Domnul și grija de ceilalți

Domnul și grija de ceilalți

Aspecte introductive Pasajul ce conține Evanghelia de astăzi este unul complex și de o densitate dogmatică rar întâlnită. De-altfel, Apostolul Ioan este un om care se remarcă prin profunzimea gândirii și atenția pentru chestiuni ce trec dincolo de simpla narațiune cu...

Gânduri despre Cuvioasa

Gânduri despre Cuvioasa

Unui șoarece de bibliotecă ca mine, învățat cu ștersul colbului de pe documente și scoaterea din negura istoriei a unor informații inedite, nu-i prea surâde ideea de a scrie despre Cuvioasa. În discreția ei a lăsat cam puține informații care ar putea fi valorificate...

Mai multe din Eseu
Domnul și grija de ceilalți

Domnul și grija de ceilalți

Aspecte introductive Pasajul ce conține Evanghelia de astăzi este unul complex și de o densitate dogmatică rar întâlnită. De-altfel, Apostolul Ioan este un om care se remarcă prin profunzimea gândirii și atenția pentru chestiuni ce trec dincolo de simpla narațiune cu...

Gânduri despre Cuvioasa

Gânduri despre Cuvioasa

Unui șoarece de bibliotecă ca mine, învățat cu ștersul colbului de pe documente și scoaterea din negura istoriei a unor informații inedite, nu-i prea surâde ideea de a scrie despre Cuvioasa. În discreția ei a lăsat cam puține informații care ar putea fi valorificate...

Fiul și mama văduvă

Fiul și mama văduvă

Aspecte introductive Tot în jurul iubirii gravitează, aidoma celei din duminica trecută, și pericopa evenghelică de astăzi. Dacă acolo a fost vorba despre o formă jertfelnică a acesteia, aici Sfântul Luca ne-o pune înainte pe cea suferindă. În fața ei, Fiul lui...

Iubirea cea fără de opreliști

Iubirea cea fără de opreliști

Aspecte introductive Subiectul pericopei evanghelice din această duminică constituie cu certitudine cea mai dificilă temă de casă pe care Dumnezeu o trasează creației. Iubirea e un sentiment cât se poate de nobil și necesar. Aduce împlinire făpturii umane și creează...

De la o formă a pescuirii la „Pescuire”

De la o formă a pescuirii la „Pescuire”

Aspecte introductive După ce tămăduiește un demonizat, pe soacra lui Petru și mai mulți bolnavi, Mântuitorul iese din nou la propovăduire. Amfiteatrul natural de pe malul Ghenizaretului îi permite să se adreseze ascultătorilor într-un cadru pitoresc și să fie auzit...