Din epistolele pastorale ale ierarhilor Bucovinei. IPS Arhiepiscop Pimen, vol. 5

de | feb. 4, 2021 | Cărți vechi și noi

Înaltpreasfințitul Părinte Pimen va rămâne cu certitudine în memoria bucovinenilor, pe care i-a păstorit vreme de mai multe decenii, drept un păstor de o blândețe aparte. Fin cunoscător al sufletului omenesc, dânsul a fost și un păstor dedicat, ce a cunoscut subtilitățile sufletești ale celor cu care a intrat în contact și a găsit mereu soluții la problemele lor.

            Antologizarea, de către părintele dr. Ioan Paul Valenciuc, a scrisorilor sale pastorale, vine să aducă mărturie în legătură cu grija sa pentru cei încredințați înspre călăuzire și cu profunzimea gândirii sale. Segmentată în trei secțiuni, respectiv una ce conține epistolele pastorale adresate cu prilejul Praznicului Nașterii Domnului (p. 9-108), una ce le conține pe cele adresate la Praznicul Învierii (p. 109-209) și cuvântul de îmbărbătare adresat sucevenilor la începutul pandemiei din anul 2020 (p. 209-211), care-l va și răpune, cartea este prefațată de către Preasfințitul Damaschin Dorneanul (p. 7), care i-a fost apropiat și l-a susținut în ultimii ani în activitate. Dânsul ține să remarce, cu privire la conținutul scrisorilor din volum că:

„Din paginile de față răzbate, atât cât este cu putință, duhul cuminte, așezat, cumpănit pe care l-a avut Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Pimen. El era același: propovăduind faptele milosteniei și înfierând pe cei corupți, vestind pacea adusă de Nașterea lui Hristos și demascând luptele interne din societate; mulțumind celor care au ajutat Biserica și pe cei sărmani și dând glas durerii de a asista ani la tergiversarea retrocedării unui bun al aceleiași Biserici. Ni-l vom aminti, peste ani și ani, grăindu-ne despre cele ale sufletului și despre cele ale viețuirii frumoase în lume, despre grija față de monumentele de patrimoniu și față de săraci, învâțându-ne să respectăm tradițiile frumoase și obiceiurile bune, să-i creștem frumos pe copii și să prețuim familia”. (p. 7).

            Dense în conținut teologic, cuvintele părintelui Pimen au fost însă și ancorate în realitățile vremurilor trăite. Acest fapt explică de ce, uneori, Arhiepiscopul a ales să vorbească despre situația țării, să aducă în atenție anumite momente ce au marcat istoria contemporană , sau să-și exprime nădejdea cu privire la îmbunătățirea situației României la ceasuri de răscruce. Și chestiunile interne au făcut adesea subiectul unor pasaje din scrisorile pastorale ale dânsului. Astfel, de exemplu, în 1997, în încheierea cuvântului din acel an, aducea mulțumiri celor care dăduseră o mână de ajutor la clădirea căminului de bătrâni al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și-și exprima nădejdea de a primi ajutor și pentru realizarea unor activități, gândite a stabili punți de legătură cu meleagurile românești aflate sub alte stăpâniri. Iată ce spunea dânsul atunci:

„Cuvânt de mulțumire și rugăciune curată aducem tuturor celor care în cursul anului au ajutat la Căminul de Bătrâni al Arhiepiscopiei cu muncă și cele necesare traiului și bunei gospodăriri a acestui așezământ de caritate al credinței creștinești.

Nădăjduim că vom fi ajutați și la organizarea unor tabere de vară de care să se bucure elevii și studenții săraci, dar silitori la învățătură din Bucovina și mai ales pentru cei din teritoriile românești ocupate vremelnic. În felul acesta, tratatele încheiate cu vecinii să fie înfăptuiri și dovezi ale bunătății și iubirii sufletești întrucât toți suntem fiii lui Dumnezeu și mai ales creștini ortodocși, iar iubirea cea adevărată și judecata nepătimașă nu se pot manifesta prin ură și nesinceritate” (p. 33).

            Alături de aceste aspecte, cuvintele bătrânului arhiereu musteau adesea și de un puternic mesaj moral, dar și de sfaturi și cuvinte de îmbărbătare pentru păstorii sufletești (p. 150) sau de critici constructive aduse societății de consum și tarelor ei (p. 170-171). Apologet al dreptei credințe, Părintele Pimen se folosea adesea de cele adresate păstoriților pentru a le explica de ce icoana trebuie să își găsească locul într-o școală ce realizează o educație sănătoasă (p. 171), încerca să îi responsabilizeze pe creștini în legătură cu calitatea lor de candidați la statutul de „fii ai Împărăției” (p. 175), sau îi chema la mărturisirea credinței prin fapte (p. 178). Un frumos mesaj, scăldat în lumina pascală, va transmite, de exemplu, în anul 2011, când va îndemna ca:

„Dragostea de Dumnezeu și de aproapele să fie temelia vieții noastre… Să iubim pe aproapele nostru, fratele prea mic al Mântuitorului” (Matei 25, 40), nu numai cu cuvântul, ci și cu fapta… Să alungăm orice neînțelegere dintre noi, îngăduindu-ne unii pe alții cu dragoste, silindu-ne să păstrăm unitatea Duhului întru legătura păcii (Efeseni 4, 2-3)” (p. 181).

            Bogate în conținut duhovnicesc, actuale ca mesaj și interesante ca scriitură, cuvintele pastorale ale vrednicului de pomenire, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, se constituie într-un adevărat balsam pentru suflet. Publicarea lor, prin grija părintelui Paul Valenciuc și a Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul, reprezintă un fapt duhovnicesc și editorial necesar, ce se cuvine deopotrivă semnalat și salutat, căci contribuie la imortalizarea unui om ce a știut să fie, în ciuda provocărilor cărora a trebuit să le facă față, la înălțimea vremurilor și a rămas în conștiința celor care l-au cunoscut drept un mare păstor de suflete, ce L-a slujit cu blândețe și devotament pe Hristos în vremuri de o complexitate aparte.

Radio Renasterea
Din epistolele pastorale ale ierarhilor Bucovinei. IPS Arhiepiscop Pimen, vol. 5
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laudae). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 26 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, membru al Institutului de Istorie Eclesiastică „Nicolae Bocșan” (Cluj-Napoca) și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița).

Ultimele articole

Mai multe din Cărți vechi și noi
Recomandare de carte:  Duhovnicia, dulce povară (Arhim. Dumitru Cobzaru)

Recomandare de carte: Duhovnicia, dulce povară (Arhim. Dumitru Cobzaru)

Arhim. Dumitru Cobzaru, Duhovnicia – dulce povară, cuvânt înainte de pr. Cristian Sonea, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2020, 404 p. Duhovnicia reprezintă deopotrivă un aspect plăcut și provocator al pastorației. E interdisciplinară și suscită eforturi aparte, însă...