Elena Farago vine pe lume într-o familie înstărită de origine greacă, binecuvântă de Dumnezeu cu șapte copii. Elena, născută Paximade, vede lumina zilei la data de 29 martie 1878 în Bârlad. Deși conform acestor câteva date biografice am putea spune că poeta a avut o copilărie fericită, realitatea a fost cu totul alta. După moartea prematură a mamei sale, Elena, fiind cel dintâi născut al familiei, a preluat responsabilitatea creșterii celorlalți șase frați ai ei.

Au urmat doar cinci ani de liniște întrucât în anul 1895 frații Paximade rămân orfani și de tată. Acesta a fost un moment crucial în viața fiecăruia dintre ei deoarece aveau să fie împărțiți fiecare pe la rude.

Elena Farago urmează școala în satul natal, iar apoi începe să frecventeze cursuri la două pensioane renumite din acea vreme, însă este nevoită să-și întrerupă studiile pentru a se putea îngriji de frații ei. Din nefericire, treptat, copiii familiei Paximade își vor pierde și trei dintre frați.

În anul 1896, orfană de ambii părinți, tânăra scriitoare va fi diagnosticată cu anemie, eveniment care determină mutarea sa în capitala București pentru a putea fi internată în spital. Ulterior, după externarea din Spitalul Colțea, Elena Farago se va angaja ca guvernantă la familia dramaturgului Ion Luca Caragiale. Aici are ocazia de a întâlni nume mari ale literaturii din acea vreme, întâlniri în urma cărora ia naștere, treptat, cea care va avea să fie renumita Elena Farago, considerată drept cea mai mare poetă din vremea sa.

În timpul acestor ani în care s-a îngrijit de copiii lui Caragiale, Elena Paximade îl cunoaște pe renumitul economist Francisc Farago cu care se va și căsători câțiva ani mai târziu. După căsătorie, în anul 1905, această mare scriitoare se va muta definitiv alături de soțul său la Craiova. Aici va începe să publice, cea dintâi poezie a sa care a văzut lumina tiparului fiind „Gândul Trudiților” în ziarul România muncitoare. Elena realizează, de asemenea, un reportaj și mai multe epigrame pe care le semnează cu pseudonimul „Fatma” la care va renunța abia la stăruințele bunului prieten și sfătuitor Nicolae Iorga.

Mamă devotată și literat de seamă, inspirată din universul pueril al celor doi copii, Elena Farago va începe să scrie literatură pentru copii, băiatul său Mihnea și fetița Cocuța reprezentând adevărate izvoare de putere, nădejde, răbdare și motivație.

Pentru întreaga operă, Elena Farago va primi nenumărate premii și distincții de-a lungul vieții printre care și Premiul Internațional „Femina” obținut în anul 1924.

Elena Farago trece la cele veșnice la data de 4 ianuarie 1954 în urma unei grele și îndelungate suferințe.

 

Resurse:

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Elena Farago (29 martie 1878 - 4 ianuarie 1954)
Elena Farago (29 martie 1878 - 4 ianuarie 1954)
/