Episcopul cel duhovnicesc şi milostiv

de | nov. 16, 2021 | Mitropolitul Andrei - Articole

„Fericiţi cei morţi, cei ce de acum mor întru Domnul!

…odihnească-se de ostenelile lor,

căci faptele lor vin cu ei” (Apocalipsa 14, 13)

Bunul şi jertfelnicul nostru Episcop Vasile a plecat în eternitate, şi ştim că plecarea lui a adus multă tristeţe în inimile creştinilor din Eparhia aceasta şi nu numai, în inimile multor credincioşi care  l-au cunoscut, dar Sfântul Apostol Pavel ne spune că noi nu trebuie să fim ca cei ce nu au nădejde. De ce? Pentru că dăm crezare cuvântului Domnului nostru Iisus Hristos. Atunci când murise Lazăr, pe surorile sale le-a mângâiat cu acest cuvânt: „Amin, amin, zic vouă. Cel Ce crede în Mine, chiar dacă ar muri, va trăi. Și oricine trăieşte și crede în Mine nu va muri în veac” (Ioan 11, 25-26). Preasfinţitul Vasile, la vremea potrivită, a ascultat glasul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care în Evanghelia după Ioan, în capitolul 15, versetul 16, i-a zis lui: „Nu tu m-ai ales pe Mine, ci Eu te-am ales pe tine şi te-am rânduit să mergi şi roadă să aduci şi roada ta să rămână”. Şi roada Vlădicului Vasile a rămas. I-a primit pe toţi, absolut pe toţi. Cine nu mai avea speranţă, nu mai avea mângâiere, încă de pe atunci, de pe când era preot paroh, era primit la căsuţa lui de pe strada Lingurarilor. I-a primit pe toţi şi i-a iubit pe toţi. Mai mult, s-a rugat pentru toţi şi le-a purtat sarcinile tuturor.

Acum ar fi foarte greu să subliniem mulţimea calităţilor duhovniceşti pe care le-a avut Preasfinţitul Vasile Flueraş. Câteva dintre ele le voi sublinia. Întâi de toate, a fost un om credincios, foarte credincios. Atunci când te întâlneai cu el şi vorbeai cu el, intuiai că are o legătură puternică cu cerul şi plecai acasă mângâiat. A fost un om credincios. A fost un om smerit. Vlădica Vasile a fost un om smerit. Parcă l-a auzit pe cuviosul Ioil, care zice: „Fără  smerenie, omul nu poate vedea faţa lui Dumnezeu. Pentru trup, smerenia stă în post, în priveghere, în a duce o viaţă aspră şi austeră, în a practica în general asceza şi smerenia”. Oricum, Vlădica Vasile a fost un om smerit, a fost credincios. Încă două calităţi aş mai sublinia: Vlădica Vasile a dus o viaţă curată şi sfântă, aşa cum, pe bună dreptate, cineva într-o sintagmă spunea că în preajma lui simţeai că adie zefirul sfinţeniei. Bineînţeles, foarte mulţi, poate toţi, l-aţi întâlnit vreodată. Unii dintre noi l-am întâlnit înainte de a fi preot; încă de pe atunci viaţa lui curată, frumoasă, viaţa lui de rugăciune se impunea. Ducea o viaţă de om sfânt. Atunci când, în 1991, l-am tuns în monahism – naşul lui de călugărie este lângă sicriu –, atunci mi-am dat seama că e un om deosebit, că e un om care îşi dăruieşte toată viaţa lui Hristos Dumnezeu. A fost un om credincios, un om smerit, un om cu viaţă sfântă. Dar s-a mai impus cu ceva: a fost un om milostiv, plin de milă cu toţi săracii şi necăjiţii, cu cei ce aveau nevoie de înţelegerea şi de mila lui. Unii dintre dumneavoastră ştiţi, şi repet, în căsuţa de pe strada Lingurarilor, cei care nu mai aveau unde trage în Cluj, mergeau la Părintele Vasile de atunci,  la Vlădicul Vasile de mai târziu, şi mama Rozalia dimpreună cu el îi mângâiau şi-i primeau absolut pe toţi.

A fost un om milostiv şi credem că Evanghelia Domnului Iisus Hristos i se potriveşte exact. La Matei, în capitolul 25, Domnul Hristos ne relatează cum va fi dreapta judecată: toţi morţii vor învia, unii vor sta de-a dreapta, alţii de-a stânga, şi celor de-a dreapta le va zice Mântuitorul: „veniţi binecuvântaţii părintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii, căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau, gol am fost şi M-aţi îmbrăcat, bolnav am fost şi M-aţi cercetat, în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Când, Doamne, când Te-am văzut în această situaţie? Ori de câte ori l-aţi văzut pe cel mai neînsemnat frate al Meu şi i-aţi slujit, Mie mi-aţi slujit”. Şi, dintre multele fapte caritative ale Vlădicului Vasile, ni se impune Centrul de îngrijiri paliative Sfântul Nectarie,  în care până acum mii de oameni şi-au găsit liniştea şi alinarea.

Vorbind de această atitudine foarte milostivă a unui om, Ioan Alexandru a scris o poezioară intitulată Epitaf. Epitaful este inscripţia de pe un mormânt şi, în poezia sa, Ioan Alexandru scrie: „pentru că s-a uitat cu milă la un căluţ snopit în bătăi  ∕ pentru că unei bătrâne ce se aruncase în lac fugind de la azil i-a întins o mână de ajutor,  ∕  pentru că în sanctuarul inimii sale l-a iertat pe cel mai mare vrăjmaş,  ∕ pentru toate acestea şi mult mai mari decât acestea pe care nimeni nu le-a știut că le-a făcut la nevedere,  ∕  el nu a murit, ∕  ci numai doarme până la Înviere”. Cam acesta a fost vlădica Vasile, şi am zis că mulţi dintre frăţiile voastre l-aţi cunoscut astfel. Atunci când a auzit glasul Mântuitorului: „Nu tu M-ai ales pe Mine, ci Eu te-am ales pe tine şi te-am rânduit să mergi şi roadă să aduci şi roada ta să rămână”, atunci Vlădicul Vasile parcă intuia ce a spus un teolog de-al nostru mare. Este vorba de Teodor Popescu, care spunea că pentru o viaţă preoţească e nevoie de sfinţenie. Şi tot el spunea că un om imoral poate crea o operă de artă,  de tehnică sau de ştiinţă pe care să o admire lumea, dar în preoţie, care este slujire religioasă, morală, nevrednicul nu poate mântui pe nimeni, nici măcar pe sine.

Viaţa Vlădicului Vasile a fost o viaţă curată, o viaţă de sfinţenie, şi de aceea credem că acum se află acolo unde ne spune Sfântul Ioan Teologul în Apocalipsă. Sfântul Ioan mărturiseşte că atunci când a fost răpit în cer a văzut un tron mare şi pe el era Domnul Hristos, iar în faţa Lui era mulţime de oameni din toate neamurile, din toate seminţiile, din toate limbile de sub soare. Erau îmbrăcaţi în haine albe şi purtau în mână ramuri de finic, semnul biruinţei. Noi credem că în mulţimea aceasta de oameni, pe care nimeni nu o mai poate număra, este şi episcopul nostru Vasile Flueraş, care s-a mutat la Domnul Iisus Hristos.

Multe s-ar mai putea spune referitor la dăruirea, la credincioşia lui, referitor la viaţa lui de rugăciune, şi mai ales referitor la viaţa lui de smerenie. Tuturor toate s-a făcut. Parcă ar spune: „eu m-am născut în lume să dărui, să mă dărui oricând şi oricui, să înalț pământul în cer şi înapoi de la nimeni nimic să nu mai cer”. Acesta a fost Vlădicul Vasile, iar acum, când s-a mutat în eternitate, numeroşii oameni care l-au iubit au trimis cuvinte de condoleanţe.

Nu îi pot aminti pe toţi acum, însă primul pe care îl amintesc şi care ne-a trimis un cuvânt mişcător de condoleanţe este Preafericitul Părinte Patriarh Daniel care, printre altele, a scris următoarele lucruri: „am aflat cu multă durere în suflet de trecerea din această viaţă a Preasfinţitului părinte Vasile Someşanul, fost episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, arhipăstor misionar şi harnic promotor şi apărător înţelept al spiritualităţii şi tradiţiei ortodoxe româneşti, cu o bogată activitate social filantropică. Împreună cu ierarhii Sfântului Sinod, cu preoţii, cu monahii şi credincioşii îndoliatei Arhiepiscopii a Vadului, Feleacului şi Clujului, înălţăm în aceste zile rugăciuni pentru odihna sufletului său în Lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi”.

Nu numai Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, dar mulţi alţii ne-au scris, şi mai pomenesc un nume, e vorba de Domnul ministru Victor Opaschi, care şi el ne-a scris o scrisoare frumoasă, şi mulţi, mulţi alţii. Acum el este în loc luminat, în loc de verdeaţă, în loc de odihnă, unde nu mai este nici durere, nici suspinare, ci viaţă fără de sfârşit. Şi, ca să închei, o voi face cu câteva versuri pe care teologul Nichifor Crainic le-a scris, răspunzându-le celor ce se întrebau „Unde sunt cei care nu mai sunt?”, iar poetul spunea că „sufletele lor nevăzute ne ating în zbor”.  Sufletul Vlădicului Vasile a fost cu noi astăzi şi în Domnul Hristos rămâne cu noi până când  ne mutăm şi noi la cele veşnice. Dumnezeu să îl ierte şi să îl odihnească!

ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului

şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului


* Cuvânt rostit la slujba de înmormântare a Episcopului Vasile Flueraş, Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, 11 octombrie 2021.

Ultimele articole

Lectură personală I Corinteni 13

Lectură personală I Corinteni 13

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. De-aș fi poliglot sau poet, dar dragoste nu am, aș perfoma într-o fanfară dezacordată. 2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş...

Duhul Sfânt şi roadele Sale fascinante şi nenumărate

Duhul Sfânt şi roadele Sale fascinante şi nenumărate

Pe 8 iunie 2014 prăznuim sărbătoarea Rusaliilor. Din nou suntem provocați duhovnicește să ne gândim la Duhul Sfânt, cu nenumăratele Sale daruri lucrătoare în Biserica Domnului Hristos. Ne relatează Sfântul Luca că, sosind Ziua Cincizecimii, erau toți împreună în...

Eroii neamului

Eroii neamului

Îi pomenim la „Înălţare” pe eroii celor două războaie mondiale şi pe toţi eroii noştri. Iar cu gândul ne ducem înainte şi realizăm că, în 2018, vom sărbători 100 de ani de la Marea Unire. Întrebarea crucială este dacă mai realizează contemporanii noștri că atunci Dumnezeu şi-a întors faţa către noi?

Nu mai suntem dezmoşteniţi! – Pastorală Nașterea Domnului 2013

Nu mai suntem dezmoşteniţi! – Pastorală Nașterea Domnului 2013

 Astfel, dar, nu mai ești rob, ci fiu; iar de ești fiu, ești și moștenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos(Galateni 4,7) Iubiți credincioși, Asistăm triști și cu sufletul frânt de durere la izgonirea lui Adam din Rai. Dumnezeu îl făcuse tânăr, sănătos, frumos și...

Pocăinţa, dar al Duhului Sfânt

Pocăinţa, dar al Duhului Sfânt

(Fragment din cuvântul de învăţătură rostit de Înaltpreasfinţitul Mitropolit Andrei în cadrul Sfintei Liturghii de Rusalii din 23 iunie 2013) Poate ne întrebăm de ce, de multe ori, nu rămânem în starea de spirit a primilor creştini, de ce nu simţim din belşug darurile...

Pe altă cale… Pastorala IPS Părinte Andrei – Nașterea Domnului 2012

Pe altă cale… Pastorala IPS Părinte Andrei – Nașterea Domnului 2012

"Dar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor". (Matei 2, 12) Iubiţi credincioşi, În acest mare praznic împărătesc al sărbătorii Naşterii Domnului suntem prezenţi cu toţii la Sfânta Liturghie. Dragostea faţă de...