Eva și Maria

de | sept. 15, 2019 | Mitropolitul Andrei - Articole

Și a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viață,  pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii” (Facere 3, 20).

             Două femei stau ca două pietre de hotar, la început și la sfârșit de istorie: Eva și Maria. Din Eva ne tragem viața biologică, Sfânta Fecioară Maria Îl naște pe Cel ce ne dăruiește viață veșnică, pe Hristos Mântuitorul nostru.

Prin Adam şi Eva toţi ne prăbuşim, prin Fiul Preasfintei Fecioare Maria toţi ne ridicăm: „precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el” (Romani 5, 12).

Domnul Hristos este Adam cel Nou şi Sfântul Apostol Pavel tine să sublinieze că: „precum prin greșeala unuia a venit osânda pentru toţi oamenii, aşa prin îndreptarea adusă de Unul a venit, pentru toţi oamenii, îndreptarea care dă viaţă” (Romani 5, 18).

Cele două femei, înainte de a se implica în demersul lor – demersul catastrofal al Evei şi demersul mântuitor al Mariei -, au avut un dialog cu nevăzutele puteri. Eva cu diavolul, care i-a spus: „Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai? Iar femeia a zis către şarpe: Roade din pomii raiului putem să mâncăm. Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!” (Facere 3, 1-4). Şi au mâncat şi s-au prăbuşit. N-au ascultat! N-au avut virtutea ascultării.

Maria, Maica Domnului a avut dialog cu Arhanghelul Gavril, care i-a spus: „Iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema… Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 31-38). Maica Domnului a ascultat, a avut virtutea ascultării! Prin Fiul ei, prin noul Adam s-a mântuit lumea întreagă.

Ea este scara lui Iacov, amintită în cartea Facerii la capitolul 28, şi creştinii noştri în versuri simțite exprimă acest lucru: „Scară dacă nu era, / Domnul nu se pogora, / Tu ești scara cea cu flori, / Cu un capăt peste nori, / Tu ești raiul prea frumos, / Care-ai tras pe Domnul jos”.

Venirea în lume a Maicii Domnului se sărbătorește pe 8 septembrie, la începutul anului bisericesc. Importanța sărbătorii o subliniază troparul zilei: „Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea, că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos, Dumnezeul nostru. Și dezlegând blestemul a dat binecuvântare și stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică[1].

Cântările sărbătorii sunt pline de teologie și subliniază importanța Noii Eve, a Maicii Domnului, în iconomia mântuirii: „Astăzi, Dumnezeu, Cel ce se odihnește pe scaune înțelegătoare, scaun sfânt pe pământ Luiși mai înainte Și-a gătit. Cel ce a întărit cu înțelepciune cerurile, cer însuflețit cu iubirea de oameni Și-a făcut. Că din rădăcină neroditoare rod de viață purtător ne-a odrăslit nouă pe Maica Sa[2].

S-a fixat și începutul anului bisericesc în luna septembrie, binecuvântată de nașterea Maicii Domnului, din două motive: se consideră că acum a început Dumnezeu zidirea lumii și tot acum Domnul Hristos – Noul Adam își începe propovăduirea. Zice Sfântul Evanghelist Luca despre Mântuitorul că a venit în Nazaret, unde fusese crescut, și după obiceiul Său, a întrat în ziua sâmbetei în sinagogă și s-a sculat să citească. Și I s-a dat cartea Proorocului Isaia. Și deschizând cartea, a găsit locul unde era scris: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi, Şi să vestesc anul plăcut Domnului” (Luca 4, 16-19).

Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, să binecuvinteze noul an bisericesc care a început!

[1] Mineiul pe septembrie, EIBMBOR, București, 2003, p. 112.

[2] Ibidem.

Ultimele articole

Profesorii de odinioară – puterea modelului pentru lumea de azi

Profesorii de odinioară – puterea modelului pentru lumea de azi

O necesară invitație la lectură: „Istorie și Cărturărie – Rememorări subiective” de Aurel Răduțiu    Vă aducem astăzi în atenție o carte care a văzut recent lumina tiparului,  o lucrare fascinantă prin felul în care este scrisă, prin deschiderile pe care le oferă...

16 iulie – Sfântul Sfinţit Mucenic Atinoghen

16 iulie – Sfântul Sfinţit Mucenic Atinoghen

Sfântul Sfinţit Mucenic Atinoghen, originar din Sevastia Capadociei, a fost episcop al oraşului Pidahtoea. În timpul persecuţiei împăratului Diocleţian, Sfântul Atinoghen s-a retras într-un schit din apropierea satului Pidaton. Aici trăia împreună cu 10 ucenici în...

Despre vise și vedenii

Despre vise și vedenii

Visul are un rol esențial în dinamica psihicului uman. Psihologia vorbește despre o funcție multidimensională a visării, care include un raport de comunicare cu lumea, semenii și cu sine. Visele noastre cuprind de obicei imagini din viața reală. Există oameni care...

Un Patriarh harismatic pentru vremuri atipice

Un Patriarh harismatic pentru vremuri atipice

Pe 22 iulie 2020, Părintele Patriarh Daniel împlinește 69 de ani. De aici, din Cluj, de lângă zvelta catedrală ridicată de episcopul Nicolae Ivan, gândurile noastre bune se îndreaptă către Preafericirea Sa, iar pe Bunul Dumnezeu Îl rugăm să-i dăruiască ani mulți cu...

Încă o dată despre Biserică

Încă o dată despre Biserică

Biserica este aşezământul sfânt întemeiat de Mântuitorul Hristos pentru mântuirea oamenilor. Biserica ia fiinţă „prin iradierea Duhului Sfânt din trupul lui Hristos în celelalte fiinţe umane, lucru care începe la Rusalii, când Duhul Sfânt coboară peste apostoli,...

„Frânghia de nisip”

„Frânghia de nisip”

Este o poveste, care la vremea ei a fost culeasă de V.A. Urechia, cu un tâlc moral aparte. O rezumăm şi dorim ca cei ce se simt vizaţi să mediteze adânc la ea. Undeva, nu ştim locul şi timpul, a existat o ţară în care tinerii la un moment dat au considerat că bătrânii...

Singurătatea şi comuniunea

Singurătatea şi comuniunea

Autor: † ANDREI, Arhiepiscopul și Mitropolitul Clujului A trecut Postul Mare, au trecut şi Sfintele Paşti, răstimp în care situaţia ne-a obligat să fim singuri. Epidemia de coronavirus ne-a determinat să păstrăm distanţa socială şi să ne ferim de Covid-19. Am încercat...

Episcop misionar și cunoscător al problemelor din lumea actuală

Episcop misionar și cunoscător al problemelor din lumea actuală

Părintele Episcop-Vicar Benedict Vesa Bistriţeanul porneşte de astăzi la misiune,   într-o lume cu multe probleme şi dificilă. Însă avem nădejdea că Cel ce l-a chemat la misiune, îl va ajuta, de aceea mi-am şi început cuvântul cu acest verset:  „Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi şi roada voastră să rămână” (Ioan 15, 16). Sunt cuvintele Păstorului Celui mare, cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos, care ne cheamă la misiune pe noi, păstorii cei mici.