Și a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viață,  pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii” (Facere 3, 20).

             Două femei stau ca două pietre de hotar, la început și la sfârșit de istorie: Eva și Maria. Din Eva ne tragem viața biologică, Sfânta Fecioară Maria Îl naște pe Cel ce ne dăruiește viață veșnică, pe Hristos Mântuitorul nostru.

Prin Adam şi Eva toţi ne prăbuşim, prin Fiul Preasfintei Fecioare Maria toţi ne ridicăm: „precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el” (Romani 5, 12).

Domnul Hristos este Adam cel Nou şi Sfântul Apostol Pavel tine să sublinieze că: „precum prin greșeala unuia a venit osânda pentru toţi oamenii, aşa prin îndreptarea adusă de Unul a venit, pentru toţi oamenii, îndreptarea care dă viaţă” (Romani 5, 18).

Cele două femei, înainte de a se implica în demersul lor – demersul catastrofal al Evei şi demersul mântuitor al Mariei -, au avut un dialog cu nevăzutele puteri. Eva cu diavolul, care i-a spus: „Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai? Iar femeia a zis către şarpe: Roade din pomii raiului putem să mâncăm. Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!” (Facere 3, 1-4). Şi au mâncat şi s-au prăbuşit. N-au ascultat! N-au avut virtutea ascultării.

Maria, Maica Domnului a avut dialog cu Arhanghelul Gavril, care i-a spus: „Iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema… Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 31-38). Maica Domnului a ascultat, a avut virtutea ascultării! Prin Fiul ei, prin noul Adam s-a mântuit lumea întreagă.

Ea este scara lui Iacov, amintită în cartea Facerii la capitolul 28, şi creştinii noştri în versuri simțite exprimă acest lucru: „Scară dacă nu era, / Domnul nu se pogora, / Tu ești scara cea cu flori, / Cu un capăt peste nori, / Tu ești raiul prea frumos, / Care-ai tras pe Domnul jos”.

Venirea în lume a Maicii Domnului se sărbătorește pe 8 septembrie, la începutul anului bisericesc. Importanța sărbătorii o subliniază troparul zilei: „Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea, că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos, Dumnezeul nostru. Și dezlegând blestemul a dat binecuvântare și stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică[1].

Cântările sărbătorii sunt pline de teologie și subliniază importanța Noii Eve, a Maicii Domnului, în iconomia mântuirii: „Astăzi, Dumnezeu, Cel ce se odihnește pe scaune înțelegătoare, scaun sfânt pe pământ Luiși mai înainte Și-a gătit. Cel ce a întărit cu înțelepciune cerurile, cer însuflețit cu iubirea de oameni Și-a făcut. Că din rădăcină neroditoare rod de viață purtător ne-a odrăslit nouă pe Maica Sa[2].

S-a fixat și începutul anului bisericesc în luna septembrie, binecuvântată de nașterea Maicii Domnului, din două motive: se consideră că acum a început Dumnezeu zidirea lumii și tot acum Domnul Hristos – Noul Adam își începe propovăduirea. Zice Sfântul Evanghelist Luca despre Mântuitorul că a venit în Nazaret, unde fusese crescut, și după obiceiul Său, a întrat în ziua sâmbetei în sinagogă și s-a sculat să citească. Și I s-a dat cartea Proorocului Isaia. Și deschizând cartea, a găsit locul unde era scris: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi, Şi să vestesc anul plăcut Domnului” (Luca 4, 16-19).

Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, să binecuvinteze noul an bisericesc care a început!

[1] Mineiul pe septembrie, EIBMBOR, București, 2003, p. 112.

[2] Ibidem.

Share This