Postul Adormirii Maicii Domnului 2021 | Cateheza a VII-a

Excurs istoric:

Floriile – Intrarea Domnului în Ierusalim (o săptămână înainte de Paști) este primul praznic din șirul sărbătorilor cu dată mobilă sau schimbătoare. Ne amintește, așa cum îi spune și numele, de intrarea Domnului în Ierusalim, înainte de Pătimirea Sa (Matei 21, 1-10; Ioan 12, 12-18).

Mențiuni despre această sărbătoare avem încă din secolul al IV-lea atât din predicile unor sfinți ca Ioan Gură de Aur, Ambrozie al Milanului și Chiril al Alexandriei cât și din jurnalul de călătorie al pelerinei Egeria. Și această sărbătoare are o puternică legătură cu dorința de a se boteza a catehumenilor veniți din rândul păgânilor. Acum se înfățișau la episcop pentru a cere să fie admiși la botez iar el le dădea ascultare să învețe Simbolul de credință. Mai era numită și duminica grațierilor pentru că Împărații obișnuiau să-și arate milostivirea față de unii condamnați. În amintirea celor care l-au întâmpinat pe Domnul Hristos cu ramuri de finic, se obișnuiește în popor, după o tradiție la fel de veche ca sărbătoarea, să se aducă ramuri de salcie pe care apoi credincioșii să le ducă acasă[1]. 

Din învățătura dogmatică a praznicului[2]:

• Proorocia lui Zaharia, 9,9 se împlinește, Hristos intră demn și smerit în Ierusalim;
• Hristos intră ca un rege, dar nu ca un rege pământesc, ci ca Împăratul ceresc;
• Hristos, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, S-a dus la jertfă de bună voie pentru a salva omenirea de păcat;
• Pe Cruce este întemeiată în chip nevăzut Biserica lui Hristos.

Suportul nou-testamentar al praznicului:

Ioan 12, 1-18 : „Înainte de Paști cu șase zile, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morți. Și I-au făcut acolo cină și Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Iisus și le-a șters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mirului. Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari și să-i fi dat săracilor? Însă el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur și, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis, deci, Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. Deci mulțime mare de iudei au aflat că este acolo și au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă și pe Lazăr, pe care-

l înviase din morți. Și s-au sfătuit arhiereii ca și pe Lazăr să-l omoare, căci, din pricina lui, mulți dintre iudei mergeau și credeau în Iisus. A doua zi, mulțimea cea mare, care se adunase la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, a luat ramuri de finic și a ieșit întru întâmpinarea Lui și striga:

Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Și Iisus, găsind un asin tânăr, a șezut pe el, precum este scris: «Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine șezând pe mânzul asinei». Acestea nu le-au înțeles ucenicii Lui la început, dar, când S-a preaslăvit Iisus, atunci și-au adus aminte că acestea erau scrise despre El și că acestea I le-au făcut Lui. Așadar, dădea mărturie mulțimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți. De aceea L-a și întâmpinat mulțimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta”.

Filipeni 4, 4-9: „Bucurați-vă pururea întru Domnul. Și iarăși zic: Bucurați-vă! Îngăduința voastră să se facă știută tuturor oamenilor. Domnul este aproape. Nu vă împovărați cu nicio grijă, ci, întru toate, prin închinăciune și prin rugă cu mulțumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu. Și pacea lui Dumnezeu, care covârșește toată mintea, să păzească inimile voastre și cugetele voastre, întru Hristos Iisus. Mai departe, fraților, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute și orice laudă, la acestea să vă fie gândul. Cele ce ați învățat și ați primit și ați auzit și ați văzut la mine, acestea să le faceți, și Dumnezeul păcii va fi cu voi”.

Reflectarea teologiei praznicului în imnografie:

Tropar: „Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie Biruitorului morţii strigăm: Osana Celui dintru

înălţime, bine eşti cuvântat, Cel ce vine întru numele Domnului.”

[1] ENE BRANIȘTE, Liturgica generală cu noțiuni de artă bisericească, arhitectură și pictură creștină, vol. 1, pp. 259–260.

[2] DUMITRU STĂNILOAE, Teologia Dogmatică…, vol. II.