Gânduri despre Cuvioasa

de | oct. 13, 2021 | Eseu

Unui șoarece de bibliotecă ca mine, învățat cu ștersul colbului de pe documente și scoaterea din negura istoriei a unor informații inedite, nu-i prea surâde ideea de a scrie despre Cuvioasa. În discreția ei a lăsat cam puține informații care ar putea fi valorificate din punct de vedere istoric. Și chiar și ceea ce se putea scoate la iveală, a cam fost deja pus în fața cititorilor. Or, cam la asta se rezumă meseria mea. De aceea, am șovăit nițel atunci când mi s-a făcut această propunere, de a scrie câteva rânduri despre Sfânta căreia românii îi dedică an de an, cel mai mare pelerinaj din țară.

Apoi am realizat că greșisem fundamental. Săvârșisem o eroare de perspectivă. Nu dânsa are nevoie ca noi să scriem despre ea. Ea scrie despre noi. Așterne slove și scrisori întregi înaintea Tronului lui Dumnezeu. Ne poartă soliile către Dânsul și Maica Sa și ne pledează cauza.

An de an, puhoaie de pelerini pornesc, indiferent de vreme și de contextul ei, înspre capitala Moldovei. Nu o fac degeaba. Vin să se vadă cu Maica Parascheva. Să-i aștearnă dinaintea raclei gânduri și rugăciuni. Și pleacă mai ușori decât au sosit. Lasă aici păcate, dureri și suferințe și primesc în schimb binecuvântare și împlinirea dorințelor. Avantajos troc! Cel puțin pentru ei. Căci dacă Dumnezeu învăluie și copleșește cu iubirea Sa pe cei care-L iubesc, la fel fac și sfinții. După modelul părinților suunt educați și copiii, se spune în popor. Iar Sfinții sunt copiii lui Dumnezeu. Însă nu orice fel de odrasle, ci cele mai cuminți. Cele care au ajuns în casa Tatălui și ne sunt date exemplu. Frații noștri mai mari, chemați să aibă grijă de noi cei mititiei, care-ncercăm tiptil să umblăm în piciorușe din punct de vedere duhovnicesc. Și-ntru-un fel, cu binecuvântarea Domnului sunt și ei părinții și călăuzitorii noștri.

Așa e și cuvioasa. Poporul o cinstește cu apelativul de maică. Vine prin aceasta să-i consfințească două calități. Aceea de călugăriță, căci nu degeaba i s-a acordat o anume titulatură, ci pentru a consfinți calitatea de apartenentă a tagmei monastice, dar și cea de mamă. Asemenea Maicii Domnului și ea capătă un astfel de statut. De educatoare și ocrotitoare a norodului. Un studiu sociologic dedicat hramurilor bisericilor puse sub oblăduirea ei ar putea lesne să vină să confirme acest aspect. Maica a fost chemată să fie protectoarea lăcașurilor unor comunități ce se găseau fie în calea hulpavilor năvălitori, fie în drumul ciumei și a nemiloaselor epidemii. Să ofere un scut protector comunităților încercate!

De aceea, lacrimile vărsate lângă racla ei binecuvântată sunt lacrimi de fii. De prunci șturlubatici și neascultători care-au venit să se plângă mamei. Că alții le-au luat jucăriile, că le e greu, că luatul vieții-n piept nu-i chiar așa lucru de șagă precum și-ar fi imaginat…. Și câte altele. Iar răspunsul ei e mereu blînd și alintător. Dezmiardă și învăluie în binecuvântare. Ca atare, să nu ezităm. Mai ales acum, când vremurile sunt crunte tare! S-o vizităm pe Cuvioasa, asemenea unor copilași întorși de departe la un soroc important. Iar apoi, să nu fim asemeni odraslelor neascultătoare, ce-și uită părinții de-ndată ce i-au văzut, până la următoarea aniversare. S-o purtăm în suflet și-n rugăciuni! Îndrăzniți!

Cuvioasă Maică Parascheva, roagă-te pentru noi!

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro.

Ultimele articole

In Memoriam Preasfințitul Părinte Episcop Vasile Flueraș Someșanul – Medalion Biobibliografic

In Memoriam Preasfințitul Părinte Episcop Vasile Flueraș Someșanul – Medalion Biobibliografic

Părintele Vasile Flueraș a odrăslit într-o familie cu rădăcini adânci în vechea lume românească din mărginimea Clujului. Părinții săi, Constantin și Rozalia Flueraș, au făcut parte din comunitatea străveche a satului Cluj-Mănăștur, până în anul 1894 o localitate distinctă din punct de vedere administrativ de orașul Cluj. Contribuția românilor din Mănăștur la pulsul românesc al Clujului a fost una deloc neglijabilă, comunitatea avându-l drept reprezentant ales în delegația clujeană la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 pe mănăștureanul Pavel Albu (1885-1939). Asemenea majorității românilor, familia episcopului Vasile și-a adus obolul ei de sânge și lacrimi la înfăptuirea idealului național românesc, bunicul său patern căzând pe fronturile Primului Război Mondial.  

Mai multe din Eseu
Fiul și mama văduvă

Fiul și mama văduvă

Aspecte introductive Tot în jurul iubirii gravitează, aidoma celei din duminica trecută, și pericopa evenghelică de astăzi. Dacă acolo a fost vorba despre o formă jertfelnică a acesteia, aici Sfântul Luca ne-o pune înainte pe cea suferindă. În fața ei, Fiul lui...

Iubirea cea fără de opreliști

Iubirea cea fără de opreliști

Aspecte introductive Subiectul pericopei evanghelice din această duminică constituie cu certitudine cea mai dificilă temă de casă pe care Dumnezeu o trasează creației. Iubirea e un sentiment cât se poate de nobil și necesar. Aduce împlinire făpturii umane și creează...

De la o formă a pescuirii la „Pescuire”

De la o formă a pescuirii la „Pescuire”

Aspecte introductive După ce tămăduiește un demonizat, pe soacra lui Petru și mai mulți bolnavi, Mântuitorul iese din nou la propovăduire. Amfiteatrul natural de pe malul Ghenizaretului îi permite să se adreseze ascultătorilor într-un cadru pitoresc și să fie auzit...

Despre smerenia urbană

Despre smerenia urbană

Smerenia înseamnă să fii în inimă cu Predica de pe Munte și Cele Nouă Fericiri, dar să vezi că te-ai înzăpezit pe muntele Celor Zece Legi și nu poți căuta la Rugul Aprins al credinței. Smerenia înseamnă să vrei să ajungi pe Muntele Taborului, dar să te împotmolești pe...