Hristos – apa cea vie

de | iun. 19, 2021 | Eseu

Aspecte introductive

Pasajele conținute în paginile Evangheliei de astăzi sunt rostite într-un context aparte. Hristos e furios pe cei din Iudeea. Acest lucru Îl determină să ia pentru o vreme calea Galileii și să-și dorească să nu participe la una dintre sărbătorile lor importante. Îi va delega pe Apostoli, iar Dânsul va prefera să se prezinte incognito, pentru a lua pulsul mulțimii.

Cu toate acestea, dezbaterile iscate între feluritele partide, între adepții și partizanii Lui, Îl vor determina să-și deconspire identitatea și să renunțe la statutul de anonim, mustrându-i pe unii dintre cei care vorbeau doar pentru a se afla în treabă.

Apa cea vie

Intervenția Lui este una clar articulată. Are un mesaj cu relevanță teologică și valențe eshatologice: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui”, zice Domnul. Evanghelistul ține să sublinieze că aceste cuvinte au fost rostite cu privire la cele ce vor urma a se întâmpla. Cu alte cuvinte, intervenția avea un caracter profetic. Ar fi fost extrem de discutabilă semnificația apei celei vii, dacă nu ar fi existat și mențiunea autobiografică. Datorită ei, știm însă la cine este cheia. Setea sufletească, se poate ostoi doar în Hristos.

Acesta este Proorocul!

Cuvintele Lui au un impact cât se poate de puternic. Pe unii, îi determină să mărturisească, fără tăgadă, calitatea Lui mesianică. „Acesta este Proorocul”, spun o seamă dintre ascultători, în vreme ce alții Îl identifică cu Hristosul. Pentru o altă categorie de ascultători, cuvintele Sale constituie pretextul unei interesante reflecții: „Nu cumva din Galileea va să vină Hristos”?, se întreabă ei.

Străjerii Legii Îl vor însă prins și pedepsit. Motive au ei destule, iar de nu, se pricep să inventeze. Și totuși, ceva-i oprește. Modul în care vorbește îi pune pe gânduri. Și în același timp, îi imobilizează atunci când și-ar dori să-I facă ceva.

Nicodim

Dezbaterile inițiate în sinagogă se vor continua la casa arhiereilor. Mânioși pe slugile care n-au fost în stare să-L aducă la judecată, aceștia se lansează într-o cumplită diatribă. Nicodim, cel care ținea în ascuns la El, vine cu o întrebare de bun simț. Cere să nu se emită judecăți în lipsă și în necunoștință de cauză. Deși atitudinea lui nu are efectul scontat, acela de a îndemna la o interesantă meditație, aduce cu sine încheierea unei confruntări ce ar fi putut de bună seamă avea efecte imprevizibile.

În loc de concluzii

Ideea apei celei vii, care constituie în fapt motivul central al narațiunii pe care o avem în vedere, nu e ceva nou în propovăduirea lui Iisus. Îi vorbise și femeii cananeence despre aceasta. Îi prezentase și sursa, așa cum a făcut-o și în sinagogă. În fapt, prin cele două episoade, El lansează o invitație amplă tuturor celor care, în decursul vremii, își vor vocifera această sete. Le arată de unde se pot adăpa. Și noi suntem poftiți. Potirul reprezintă în fapt cumpăna fântânii de unde se scoate apa cea vie. Beneficiile sunt și pentru noi, și pentru ceilalți. „Râuri de apă vie vor curge din pântecele noastre”, de îndată ce ne vom hidrata cum se cuvine. Cu alte cuvinte, întâlnirea cu Domnul ne transformă și pe noi în adevărate fântâni. La fel cum păcatul ne face să semănăm cu izvoarele din vremea lui Ștefan cel Mare în vremea invaziilor tătare sau otomane. Adică să fim fântâni otrăvite. Înadins. Din care unii ar putea risca să se adape, iar acest lucru le-ar fi fatal. Noi alegem ce fel de apă vrem să izvorâm. Dar trebuie să înțelegem că pentru a fi noi înșine surse de apă bună, trebuie să ne găsim în legătură cu Izvorul. Îndrăzniți!

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Hristos – apa cea vie
Hristos – apa cea vie
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro. Începând cu anul 2022 este de asemenea eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Saint-Hubert, Quebec (Canada).

Ultimele articole

Ion Agârbiceanu – scriitor român

Ion Agârbiceanu – scriitor român

Ion Agârbiceanu s-a născut la data de 12 septembrie 1882 în satul Cenade, în apropiere de Blaj. A moștenit de la părinții săi darul pentru a scrie povești remarcabile. Tatăl său era pădurar, om cu dragoste de carte, era abonat la multe ziare și reviste ale vremii, iar...

Mai multe din Eseu
În mormânt Viaţă

În mormânt Viaţă

Taina Crucii, a morţii şi a şederii Domnului în mormânt este taina iubirii Sale smerite, până la capăt. Împărtăşind soarta comună a fiecărei fiinţe umane care se simte singură în faţa morţii, Domnul Iisus Hristos, ca om, a strigat pe cruce: “Dumnezeul meu, Dumnezeul...

Pătimirile Domnului și mântuirea noastră

Pătimirile Domnului și mântuirea noastră

Aspecte introductive Capitolul din care face parte pericopa evanghelică citită în cea de-a cincea duminică din Postul Mare, e unul amplu. Îl prezintă pe Domnul deopotrivă în ipostaza propovăduitorului, cât și în cea a celui care împarte binecuvântări. Ba mai mult,...

Judecata ca cea din urmă întâlnire

Judecata ca cea din urmă întâlnire

Aspecte introductive De fiecare dată când Domnul vorbește despre judecată, în sufletele auditoriului își face loc parcă o ciudată tresărire. Culmea, deși există o adevărată apetență în rândurile anumitor categorii de credincioși pentru lecturile eshatologice. Însă, în...

Veghe epifanică

Veghe epifanică

Luna ianuarie adună sub cupola pomenirilor cu slove sfinte figuri îngerești de părinţi aflaţi în proximitatea străvezimii dumnezeiești într-o măsură care cere și din partea ochilor noștri aripi de lumina. De veghe gerarului și înainte-mergător Înainte-Mergătorului,...

Praznicul împărătesc al Botezul Domnului și icoana sa

Praznicul împărătesc al Botezul Domnului și icoana sa

Considerată sărbătoare împărătească, Botezul Domnului denumită în popor şi Boboteaza, este ţinută la data de 6 ianuarie în Biserica Răsăriteană[1]; amintindu-ne de botezul primit de Mântuitor din mâna Sfântului Ioan Botezătorul în râul Iordan[2]. Acest praznic se mai...