Hristos – Domnul vindecării și al Vieții

de | nov. 5, 2021 | Eseu

Aspecte introductive

Relatarea lucanică continuă și în această duminică. Medicul narator așterne astăzi în fața cititorilor descrierea altor fapte minunate. De-această dată, în centrul istorisirii se găsește o înviere. Însă mai e un aspect periferic, extrem de important, pe care vom încerca să-l avem în vedere.

Mai-marele sinagogii

Iair e mai marele sinagogii. Are o fiică de doisprezece ani, bolnavă. Vine în fața Învățătorului, cerându-i tămăduirea ei. Prompt ca de obicei, Hristos se așterne pe cale. Drumul e lung și aglomerat. Mulțimile sunt conștiente că au în față o personalitate și vor să o exploateze la maxim. Unii îl îmbrâncesc, alții îl întreabă, alții scandează în urma lui…. Atmosfera e una de bâlci, mai degrabă decât de biserică.

Femeia

Între toate acestea, o femeie se atinge de poala hainei Stăpânului. Nu o face din reflex, nici din dragoste, ori din admirație. Are un scop precis. Iar dorința i se împlinește. El însuși o simte. Se oprește. Și întreabă: „Cine este cel ce s-a atins de Mine?” Apostolii sunt de-a drepul revoltați de această toană a Stăpânului. În jurul Lui e vuiet mare. Lumea se îmbrâncește și-L înghesuie. Fiica demnitarului bisericesc e pe cale să-și dea ultima suflare. Iar Dânsul trage de timp. Pentru ei, orizontul e tare în vecinătate. Linia lui e dată de mulțimea agasantă, ce nu îmbrățișează, ci îmbrâncește. Pentru Hristos, însă, nu există orizont. Vede de sus, iar infinitul nu poate fi cuprins. Le dă o lecție frumoasă. Insistă să se arate persoana care s-a atins de El.

Sfioasă, femeia-și face loc prin mulțime. Cade în genunchi și mărturisește. Așteaptă să fie pedepsită. Legea Veche considera o mare împietate ca o femeie aflată la ceasul necurăției să se atingă de un bărbat. Și încă unul recunoscut drept purtătorul unei vocații consacrate. Nu ne putem imagina ce-a fost atunci în sufletul ei! Probabil se și vedea ucisă cu pietre de mulțimea mânioasă.

Reacția Domnului e însă una cum numai El putea să aibă. Îi spune: „Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace”. Dă de înțeles că n-a chemat-o pentru ea, ci pentru ei. S-arate mulțimii opace că logica divină funcționează după principii diferite de cele ale lumii. Că Domnul oferă femeii locul care i se cuvine. Îi restituie demnitatea și-i recunoaște prestigiul social. Îi dă un loc la masa egalilor.

A murit fiica ta!

Evenimentul este întrerupt ex-abrupto de o veste cutremurătoare. Slugile rabinului vin să-i spună niște vorbe care-l cutremură până-n străfundul rărunchilor sufletului său: „A murit fiica ta. Nu mai osteni pe Învăţătorul”. Pentru ei, totul e pierdut. Nu caută să analizeze contextul și nici nu au nevoie de orizonturi largi. Linia orizontului se-trasează pentru dânșii la căpătâiul fetei. Dincolo de asta, ei nu mai pot vedea nimic. Dar Domnul…. Vede și poate. Sparge cutume sociale. Îi ceartă: „Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme”. Iar apoi dă de pământ cu rânduielile care ziceau că ești necurat când te atingi de un cadavru. El e Domnul vieții și știe asta. Intră la dânsa. O ia de mână. Îi vorbește ca unei făpturi însuflețite: „Copilă, scoală-te!” O poruncă la fel de înduioșătoare ca și cea adresată fiului văduvei. Și la fel de clar rostuită. Sărăcuța, n-are de ales. Duhul se-ntoarce-n stârvul pe care-l părăsise de curând, iar copila cere de mâncare.

Discreția divină, sau în loc de concluzii

Evenimentul se încheie cu un tablou tare sugestiv. Părinții sunt muți de uimire. Lipsiți de reflexe și incapabili de a reacționa într-un fel sau altul. Iar Domnul dă o nouă poruncă: „le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat”, subliniază Evanghelistul. Ciudat, nu? Era atâta lume în preajmă. Și vestea se va răspândi oricum. Și totuși, Rabbi cere discreție. Poate tocmai pentru că mesajul pe care vrea să îl transmită e altul. Anume că nu vindecarea e importantă, ci modul în care Stăpânul ne percepe și ne valorifică. În ochii slugilor lui Iair fetița devenise un cadavru. În cei albaștri și atotcuprinzători ai Fiului teslarului, era încă o făptură umană. Una care avea atâtea de împărtășit lumii întregi. Așa suntem și noi în ochii lui Dumnezeu. Făpturi unice și irepetabile. Ființe ce se cer iubite. Și pe care Domnul ne iubește cu toată ființa Lui, atâta vreme cât știm să-I îngăduim aceasta. Ne-nvie din moartea păcatelor și ne hrănește, aidoma fiicei întoarse de pe alte tărâmuri, cu merinde sufletească.

Dar oare noi, facem la fel cu aproapele? Căci, vorba aceea, suntem plăsmuiți după chipul lui Dumnezeu. Și El ne este modelul suprem. Înviați din ghearele morții sufletului, suntem și noi poftiți a adăsta cu inimă iubitoare asupra aproapelui. A-l învia și-al scoate din ghearele durerii și ale neputinței. A-i oferi umărul pe care să plângă și-mbrățișarea caldă, ce topește gheața de pe baierele inimii. Nu-i ușor tare, dar nici greutatea nu-i de nepurtat. Îndrăzniți!

 

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Hristos – Domnul vindecării și al Vieții
Hristos – Domnul vindecării și al Vieții
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro. Începând cu anul 2022 este de asemenea eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Saint-Hubert, Quebec (Canada).

Ultimele articole

Memento: „Iubirea și Occidentul”

Memento: „Iubirea și Occidentul”

Denis de Rougemont este cunoscut publicului românesc prin excelenta sa apologie „Partea diavolului”, care descrie excepțional jocul silogismelor care au îndepărtat din conștiința publică europeană credibilitatea forței demonice, transformând-o într-un apendice istoric...

Ruşinea de a-ţi mărturisi credinţa

Ruşinea de a-ţi mărturisi credinţa

Sunt oameni cărora le este ruşine să-şi mărturisească credinţa, apartenenţa lor confesională. Cei mai tineri n-au apucat vremurile, dar noi, cei maturi ştim că în perioada comunistă, multora le era teamă să-şi mărturisească credinţa lor. Dar nu numai atunci. Chiar şi...

Mai multe din Eseu
Memento: „Iubirea și Occidentul”

Memento: „Iubirea și Occidentul”

Denis de Rougemont este cunoscut publicului românesc prin excelenta sa apologie „Partea diavolului”, care descrie excepțional jocul silogismelor care au îndepărtat din conștiința publică europeană credibilitatea forței demonice, transformând-o într-un apendice istoric...

Pr. Crin Triandafil Theodorescu: „Frăția Psaltirii”

Pr. Crin Triandafil Theodorescu: „Frăția Psaltirii”

Părinte, asta am priceput, dar mai departe? Ce rugăciuni trebuie să fac? Hai, precis aveți dumneavoastră niște rugăciuni mai speciale. Mă uit lung spre el, derutat. Profilul recognoscibil al răscolitorului de panacee. Care culege de la călugări din schituri izolate...

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul și cunoașterea duhovnicească

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul și cunoașterea duhovnicească

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul ne propune o ierarhie în interiorul procesului de cunoaștere. Și pornește de la cea mai importantă – cunoașterea ce vine din experiența duhovnicească, generată de străluminarea Duhului Sfânt și concretizată în discernământul spiritual....

Unitate și armonie în icoana Pogorârii Sfântului Duh

Unitate și armonie în icoana Pogorârii Sfântului Duh

  Duminica Cincizecimii este sărbătoarea întemeierii Bisericii creştine, deoarece în această zi, după cuvântarea Apostolului Petru, s-au convertit la creştinism aproximativ 3.000 de persoane, definind cea dintâi comunitate de creştini de la Ierusalim[1]....

În mormânt Viaţă

În mormânt Viaţă

Taina Crucii, a morţii şi a şederii Domnului în mormânt este taina iubirii Sale smerite, până la capăt. Împărtăşind soarta comună a fiecărei fiinţe umane care se simte singură în faţa morţii, Domnul Iisus Hristos, ca om, a strigat pe cruce: “Dumnezeul meu, Dumnezeul...