Hristos Vindecătorul

de | aug. 6, 2021 | Eseu

Aspecte introductive

Cu Hristos Cel care vindecă suntem chemați să ne întâlnim și în această duminică. Căci nu există formă mai frumoasă de manifestare a divinității decât iubirea. Odată eliberat slăbănogul din chingile suferinței, Domnul cheamă la apostolat ucenici precum însuși autorul Evangheliei din care lecturăm acum. Apoi, la masă cu tagma fariseilor, El dă sfaturi  prețioase. Mai târziu, ca răspuns la o binecuvântată chemare, va vindeca pe fiica unui dregător mare al vremii, Iair, dacă ar fi să ne luăm după relatările paralele. Toate aceste episoade vor fi urmate de o interesantă mărturisire de credință, acompaniată de o nouă vindecare.

Orbirea trupească și cea sufletească

Asemenea orbului din naștere și cei vindecați astăzi fac dovada unui fapt aparte. Arată că deși plaga trupească  adusese infirmitatea în trupul lor, reușiseră totuși să țină sufletul departe de urmările ei. Ori, cine știe, poate că-l tămăduiseră între timp. Cert este că solicitarea de a fi miluiți, adresată lui Hristos e una făcută cu perseverență. Iar ântâlnirea cu Domnul e urmată de un dialog. Scurt și la obiect, Acesta îi întreabă: „Credeţi că pot să fac Eu aceasta”? Răspunsul lor e unul cât se poate de clar: „Da, Doamne”! De-această dată, totul se petrece cu repeziciune. Învățătorul nu mai stă să facă tină și să reitereze actul creator. Pur și simplu, se atinge de ochii lor. Urmarea e cea firească, oamenii văd. Ba mai mult, dacă ei își mărturisesc credința, El confirmă veridicitatea ei: „După credinţa voastră, fie vouă”!, li se spune. Și iată, orbii văd.

Ca un părinte pus pe șotii ce-și mustră copiii năzdrăvani, Dânsul ține de asemenea să le dea o poruncă: „Vedeţi, nimeni să nu ştie”. Desigur, bucuria vorbește prin ochii inimilor și ai ființei lor, iar ei devin adevărați apostoli și propovăduitori. Domnul lasă de bună seamă să-I scape un zâmbet în colțul gurii când vede cum Îi împlinesc porunca.

Cu domnul demonilor scoate pe demoni!

O altă vindecare vine să-și facă loc cu repeziciune în parcursul pământesc al Fiului lui Dumnezeu celui întrupat. Un om demonizat, ce ajunsese mut din pricina „chiriașului” care-l poseda, e adus la El și vindecat. Faptul divide mulțimile. Marea majoritate a asistenței exclamă mirată: „Niciodată nu s-a arătat aşa în Israel”. Cățeii puși la straja Legii, fariseii, rămân la fel de opaci. Concluzia lor, nejustificată, dar totuși rostită e următoarea: „Cu domnul demonilor scoate pe demoni”. Evanghelistul Matei nu ține să se oprească asupra ei. O vor face relatările paralele, în cadrul cărora Apostolii vor arăta cum Domnul însuși ține să distrugă această concepție, arătând că e imposibil ca un stăpân al demonilor să batjocorească lucrarea propriilor subalterni.

Aspecte conclusive

Așa cum am menționat încă dintru început, cea mai frumoasă formă de manifestare a divinității o reprezintă dragostea. Cea pentru făptura umană. Căci motorul ce stă la baza fiecărei minuni îl reprezintă tocmai aceasta. Dumnezeu nu ține să-și arate puterea spre a impresiona și nu face minuni de-amorul artei. Dimpotrivă, fiecare fapt tămăduitor vine ca răspuns la dureri ce mocnesc demult și ard sufletul. Dureri ce sunt mai mult sau mai puțin rostite, dar a căror tămăduire aduce multă ușurare sufletească. Prin intermediul lor, Stăpânul își arată delicatețea. Citește în suflete, aude chiar și șoapte ce sunt rostitre printre suspinurile inimii și nu lasă pe nimeni fără răspuns.

Ba mai mult, reușește să smulgă frumoase mărturisiri de credință de pe buzele celor cărora orbirea trupului le deschisese calea spre a se înfrupta din lumini suprapământești. Și scoate muțenia de pe buzele unui om ce-și va folosi, cel mai probabil, simțul de curând recăpătat, spre a realiza bune vestiri.

Azi, demonii sau reprofilat și ei. Duhul limbuției este cel care ar trebui scos mai des decât cel al muțeniei. Căci multa vorbire, și încă cea în deșert, este cea care pune adesea stăpânire pe sufletele noastre. Spre a nu fi acuzat că tocmai eu sunt unul dintre exponenții ei, mă opresc aici. Nu înainte de a vă ruga să devenim cu toții mărturisitori. Asemenea celor doi orbi vindecați. Spre a primi și noi din partea lui Hristos mărturisirea credinței noastre și aprecierea ei. Îndrăzniți!

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Hristos Vindecătorul
Hristos Vindecătorul
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro. Începând cu anul 2022 este de asemenea eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Saint-Hubert, Quebec (Canada).

Ultimele articole

Slăbănogirea și formele ei de tămăduire

Slăbănogirea și formele ei de tămăduire

Aspecte introductive Minunea din centrul istorisirii de astăzi se petrece la Ierusalim. De fapt, la intrarea în Cetate. Apostolul Teolog e precis. Oferă repere clare și chiar descrie cu lux de amănunte contextul. „Poarta Oilor” „Vitezda” și „cele cinci pridvoare”...

Mai multe din Eseu
În mormânt Viaţă

În mormânt Viaţă

Taina Crucii, a morţii şi a şederii Domnului în mormânt este taina iubirii Sale smerite, până la capăt. Împărtăşind soarta comună a fiecărei fiinţe umane care se simte singură în faţa morţii, Domnul Iisus Hristos, ca om, a strigat pe cruce: “Dumnezeul meu, Dumnezeul...

Pătimirile Domnului și mântuirea noastră

Pătimirile Domnului și mântuirea noastră

Aspecte introductive Capitolul din care face parte pericopa evanghelică citită în cea de-a cincea duminică din Postul Mare, e unul amplu. Îl prezintă pe Domnul deopotrivă în ipostaza propovăduitorului, cât și în cea a celui care împarte binecuvântări. Ba mai mult,...

Judecata ca cea din urmă întâlnire

Judecata ca cea din urmă întâlnire

Aspecte introductive De fiecare dată când Domnul vorbește despre judecată, în sufletele auditoriului își face loc parcă o ciudată tresărire. Culmea, deși există o adevărată apetență în rândurile anumitor categorii de credincioși pentru lecturile eshatologice. Însă, în...

Veghe epifanică

Veghe epifanică

Luna ianuarie adună sub cupola pomenirilor cu slove sfinte figuri îngerești de părinţi aflaţi în proximitatea străvezimii dumnezeiești într-o măsură care cere și din partea ochilor noștri aripi de lumina. De veghe gerarului și înainte-mergător Înainte-Mergătorului,...

Praznicul împărătesc al Botezul Domnului și icoana sa

Praznicul împărătesc al Botezul Domnului și icoana sa

Considerată sărbătoare împărătească, Botezul Domnului denumită în popor şi Boboteaza, este ţinută la data de 6 ianuarie în Biserica Răsăriteană[1]; amintindu-ne de botezul primit de Mântuitor din mâna Sfântului Ioan Botezătorul în râul Iordan[2]. Acest praznic se mai...