Joi, 4 ianuarie 2024, prof. dr. Nicolae Miu, fiu al Bisericii noastre, medic dedicat – pediatru cunoscut la nivel național și internațional, profesor universitar de vocație și intelectual credincios – misionar laic devotat Bisericii Ortodoxe, al cărui crez profesional îl rezumă propriile cuvinte: „Fără încredere în Cel de Sus tot ce faci … nu e suficient”, a trecut la cele veșnice.

Slujtor la altarul iubirii, dr. Nicolae Miu a murit precum a trăit, tainic. A fost un Om al științei și Om al credinței, ce a știut să conjuge la toate modurile și timpurile știința cu credința. A avut convingerea că medicul credincios nu lucrează singur, ci e asistat de către Dumnezeu, Marele Medic, Doctorul sufletelor și al trupurilor. A fost un susținător al „dialogului critic bazat pe respect reciproc” dintre Teologie și Știință, participând la nenumărate ediții ale Seminarului Internațional de Medicină și Teologie de la Bistrița.

Știința a dobândit-o printr-o pregătire asiduă, iar credința a moștenit-o in luce de la părinți. Ținea la credința și legea strămoșească ca făcând parte din testamentul părinților și trăia profund credința, sfântă moștenire părintească. Întărirea în credință s-a produs și datorită întâlnirii directe cu oameni ai credinței și ai rugăciunii, precum vrednicul de pomenire Preasfințitul Părinte Vasile Someșanul, ierarhii Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, părintele Ioan Cojan, starețul Mănăstirii „Sfântul Ioan Botezătorul” din Alba Iulia, duhovnicul său de o viață, sau alți părinți înduhovniciți.

Toată viața a fost frământat de întrebarea: De ce suferă copiii?, iar explicația i-a fost dată nu de știință, ci de credință, „ca să se vadă lucrarea lui Dumnezeu”. De aceea crezul său profesional se identifica cu crezul doctorului Paulescu care-și îndemna studenții: „Îngrijește pe bolnav nu ca pe un om, nu ca pe un frate ce suferă, ci ca pe însuși Dumnezeu”.

Dr. Nicolae Miu a fost Mângâietorul copiilor, empatiza cu cei mici suferinzi, dar și cu părinții lor, și se ruga pentru ei. Manifesta credința și cultural, dar și cultual, aplicându-o. Model de noblețe intelectuală și sufletească, bonom, a salvat viețile multor copii, azi adulți care depun mărturie vie de recunoștință.

Scurtă biografie

Prof. dr. Nicolae Miu s-a născut în ziua de 23 octombrie 1942 în localitatea Turda, județul Cluj, într-o familie de oameni credincioși, de la mama Elena, educatoare, moștenind dragostea pentru copii, iar de la tatăl Nicolae, ofițer plecat pe front, moștenind blândețea și bunătatea. Până la vârsta de șapte ani a fost crescut de mama Elena și mătușa Lucreția, ambele educatoare, în lipsa tatălui Nicolae luat prizonier în timpul războiului până în 1949. Mama va avea un rol important în alegerea pediatriei, ea fiind cea care şi-a dat seama că are o anumită sensiblitate care se potriveşte profesiei de pediatru. De la vârsta de opt ani a început iubirea pentru muzică, fiind prezent în sala operei, trăind toate spectacolele marilor soliști români, în special a sopranei Lya Hubic.

Nicolae Miu a urmat cursurile Liceului „Emil Racoviță”, promoția 1960, unde, după cum își amintește medicul, a beneficiat de o instruire excepțională din partea unor profesori extrem de dăruiți, cărora le-a purtat o amintire vie. După terminarea liceului, tânărul absolvent își dorea să devină cântăreț de operă, dar numărul redus al locurilor la Conservator l-a făcut să se prezinte și la examenul de admitere la Medicină, unde a fost declarat admis. Și în facultate, la fel ca în liceu, Nicolae Miu a beneficiat de profesori deosebiți, de care și-a amintit toată viața cu multă recunoștință, terminând în 1966 Medicina cu diplomă de merit. Fire empatică, a înțeles încă din timpul studiilor necesitatea apropierii de pacient, a înțelegerii tuturor problemelor pe care le are acesta și a început să participe la suferința lui, în încercarea de a-l ajuta. O contribuție importantă la formarea lui ca renumit medic pediatru a avut prof. dr. Octavia Mărgineanu.

Cel care putea deveni un mare solist a rămas întreaga viață un apropiat al operei, căreia i-a dedicat un volum intitulat „Amintiri din sala Operei clujene”, și a fost întotdeauna un susținător și un promotor al artei muzicale și mai ales al operei. Om de vastă și subtilă cultură, a participat la numerose ediții ale Galelor „Medicină, Artă și Cultură”, organizate de către Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, în parteneriat cu Academia Română Filiala Cluj-Napoca și cu alte instituții de cultură clujene.

În timpul facultății la Cluj, Nicolae Miu a cunoscut-o pe Aurora, studentă la Medicină, cea care din anul 1966 i-a devenit soție. Dumnezeu le-a binecuvântat căsnicia cu nașterea celor doi copii: Bogdănel Ioan și Daniela Aurora. În plan familial, bucuria a fost dublată când, după căsătoria fiicei Daniela cu dr. Dan Eniu, au venit pe lume nepoții Vlad, Mihai și Mira. Și-a iubit foarte mult familia: părinții, soția și copiii, de care a fost foarte apropiat și devotat, rămânând întreaga viață cu inima la pulsul propriei familii.

Activitatea medicală a început-o la Ponor, după care a continuat-o la clinica Pediatrie II, unde a urcat toate treptele, de la poziția de asistent stagiar până la cea de șef de clinică. La Pediatrie II, pe măsură ce anii au trecut, profesorul Nicolae Miu și-a dat seama că forța unei clinici stă în unitatea colectivului. Și, pentru că omul sfințește locul, în urma profesorului dr. Nicolae Miu, a rămas nu doar o echipă de o mare valoare profesională, ci și o nouă clădire.

Întreaga carieră a profesorului dr. Nicolae Miu, specialist în pediatrie, gastroenterologie pediatrică, hepatologie, diabet și boli de nutriție, a însemnat o împletire armonioasă între asistența bolnavilor de vârstă mică cu activitatea de cadru didactic, având pe lângă foarte mulți studenți și peste 50 de doctoranzi în medicină. Avea darul de a descoperi discipoli talentați, strălucitori, pe care îi iubea și îi canaliza pe drumul cel mai potrivit, azi medici consacrați și profesioniști.

După 1989, prof. dr. Nicolae Miu a devenit prodecan al Facultății de Medicină (1990-1992), apoi prorector didactic al Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” (1992-1996), iar între anii 2000-2008, decanul Facultății de Medicină, unde a încercat să aducă un echilibru și să ridice la suprafață valori. De asemenea, în perioada 1997-2001 a fost președinte al Colegiului Medicilor Cluj, iar pentru câțiva ani a fost vicepreședintele Conferinței Internaționale a Decanilor de Medicină Francofoni.

Viața i-a oferit multe satisfacții profesionale, astfel între 1974-1975 a fost bursier al guvernului francez și a lucrat la „L’Hôpital des Enfants-Malades” din Paris, urmând ulterior foarte multe schimburi de experiență în străinătate. A primit Ordinul de Merit în grad de Cavaler pentru activitatea sa chiar de la președintele Franței și Ordinul Meritul Sanitar în grad de Mare Ofițer de la președintele României. A scris tratate în premieră pentru România, cum este cel de medicină al adolescentului și a creat două societăți științifice foarte apreciate: „Societatea Română de Gastroenterologie, Hepatologie și Nutriție Pediatrică” și „Societatea Română de Pediatrie Socială”. De asemenea, prof. dr. Nicolae Miu și dr. Aurel Bizo au înfiinţat „Clinica de Nefrologie, Dializă şi Toxicologie Pediatrică”.

În anul 2009, viața i-a fost schimbată prin îmbolnăvirea soției Aurora, reputat medic oftalmolog, pe care a pierdut-o după doi ani, îngrijind-o până în ultima clipă cu devotament. Și-a regăsit în următorii ani echilibrul alături de copiii, nepoții și prietenii lui, bucurându-se de muzică în continuare și de cabinetul la care a consultat până în ultima clipă a vieții copii din toată țara, dar și din străinătate. Și-a împlinit visul de muzician atunci când nepotul Vlad a absolvit conservatorul, dar și medicina, iar Mihai ingineria de sunet.

În ultimii ani, când a început să aibă probleme de sănătate, a fost îngrijit cu dragoste și cu devotament de către copiii și ginerele lui, până în clipa în care a trecut la cele veșnice, devenind astfel medicul copiilor din ceruri.

Aceasta este o parte din marea lecție pe care prof. dr. Nicolae Miu a oferit-o o viață întreagă și continuă să o ofere, o lecție a slujirii lui Dumnezeu și a semenilor, o lecție de bunătate, blândețe și simplitate. Ne va fi dor tuturor celor ce l-am cunoscut în această viață, nu numai copiilor ce l-au îndrăgit și părinților ce l-au prețuit. Zâmbetul gingaș, vocea caldă, albastrul infinit al ochilor, oratoria spontană și chipul blând ne vor ramâne întipărite în suflet pentru întreaga viață.

*

Slujba de priveghi a fost săvârșită sâmbătă seara, 6 ianuarie 2024, în Capela nouă a Cimitirului Mănăștur, de un sobor de preoți în frunte cu arhim. Dumitru Cobzaru, exarhul Mânăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, care a rostit și un cuvânt de evocare a prof. dr. Nicolae Miu.

Duminică, 7 ianuarie 2024, între orele 11⁰⁰ – 13⁰⁰, sicriul cu trupul neînsuflețit al prof. dr. Nicolae Miu, personalitate emblematică a învățământului universitar și a medicinei românești și reprezentant de seamă al școlii medicale clujene, a fost depus în foaierul Casei Universitarilor. După slujba de pomenire, protos. Ioan Cojan, în calitate de duhovnic a celui pomenit, a rostit un cuvânt de mângâiere despre persoana celui ce i-a fost ucenic, prof. dr. Nicolae Miu. Un ultim omagiu i-au adus oameni de cultură și profesori universitari: prof. dr. Anca Buzoianu, rector al Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, prof. dr. Șoimița Mihaela Suciu, decan al Facultății de Medicină din Cluj-Napoca, prof. dr. Marius Traian Bojiță, coleg de generație, prieten și fost rector al Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, prof. dr. Tudor Pop, șeful Clinicii Pediatrie II Cluj-Napoca, și prof. dr. Cosmnin Puia, președinte al Colegiului Medicilor Cluj. Mesajele emoționante, de mare căldură, transmise cu această ocazie au evidențiat activitatea didactică, cercetarea științifică și performanța medicală a prof. dr. Nicolae Miu, dar mai ales cea de mentor pentru ucenicii săi, schițând portretul celui ce și-a pus întreaga viață în slujba medicinei, a binelui și a semenilor.

Slujba Înmormântării a fost săvârșită de către Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul și Mitropolitul Clujului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în Capela nouă a Cimitirului Mănăștur, duminică, 7 ianuarie 2024, în prezența multor sute de credincioși, membri ai familiei, colegi medici, profesori, oameni de cultură, discipoli, părinți și copii. În cuvântul de mângâiere adresat familiei îndoliate și tuturor celor prezenți, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei a subliniat misiunea medicului creștin în societate și în Biserică, iar o scurtă biografie și un cuvânt de rămas-bun au fost citite de către semnatarul acestor rânduri, în calitate de paroh al Parohiei „Nașterea Domnului” din Cluj-Napoca al cărei credincios a fost prof. dr. Nicolae Miu.

Hristos Domnul, Cel înviat din morți, să-i facă parte de odihnă întru Împărăția Sa!