Ioan și propovăduirea Întrupatului

de | ian. 2, 2021 | Eseu

Ioan cel Proorocit

Episodul de astăzi deschide relatarea evanghelică a lui Marcu. În același timp, e util în înțelegerea Praznicului Bobotezei, înspre care arată. În debutul lui, apostolul face referire la proorocia lui Maleahi, care vorbește despre Sfântul Ioan Botezătorul. Nu oricum, ci punându-l în legătură cu Mântuitorul: „Iată Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”.

E frumoasă și fericită această asemănare a Proorocului aflat cu un picior într-un Testament și cu unul în celălalt. Căci Ioan se comportă, într-adevăr, prin ceea ce face, ca un înger. Și-n plus, Îl binevestește pe Cel ce va veni să ridice lanțurile păcatului de pe chipul lumii.

Ioan Botezătorul

Într-o narațiune ce îmbină prezentarea mesajului cu descrierea celui ce-l emite, Marcu vorbește apoi despre Sfântul Ioan Botezătorul. Începe prin a-i prezenta activitatea. Abia apoi se referă la făptuitor, reliefând anumite elemente ce-i definesc aspectul.

Pe malul Iordanului, unde, dacă ar fi să dăm crezare relatării apocrife din Protoevanghelia lui Iacov, Ioan copilărise și crescuse, fiind adus aici de către Sfânta Elisabeta, în fuga ei din fața ucigașilor soldați ai lui Irod, proorocul se simțea ca acasă. Avea un regim alimentar ce valorifica resurse locale, miere și lăcuste (după alții, plante ce se numeau astfel), fără a dăuna totuși solului și a distruge habitatul, era îmbrăcat într-o haină din păr de cămilă, probabil singurul vestmânt al cărui proprietar era și trăia în armonie cu natura.

În plus, propovăduia. Ca orice om singur, simțea nevoia să comunice. În cazul lui, aceasta însemna mult mai mult decât un mecanism de coping, ce-l ajuta să nu cadă în depresie, sau să-și piardă caracteristicile umanoide, sălbăticindu-se. Era urmarea misiunii ce-i fusese încredințată. Așa cum spunea proorocul, pe lângă faptul de a fi trăit ca un înger, Ioan mai era chemat să fie glasul celui ce strigă în pustie. Să netezească calea Domnului. Astăzi, acele cuvinte nu mai spun mare lucru în chip propriu. Atunci, însă, toată lumea știa care-i povestea cu strigatul în pustie.

Să nu uităm că Ioan trăiește într-o societate în care drumurile și șoselele sunt încă la stadiul de vis. Dacă privim peste două mii de ani înspre niște meleaguri mioritice, vom vedea că, cel puțin din acel punct de vedere, putem spune că trăim timpuri asemănătoare cu el. Atunci, însă, când regele pornea în drumeție, spre a-și vizita supușii, unul dintre sfetnicii lui de seamă îl preceda. El avea obligația de a-i motiva pe locuitorii diferitelor cetăți, sau chiar pe cei ce se sălășluiau în pustie, să gătească calea. Soldații erau și ei cu el și în cazul în care drumul era plin de grămezi de nisip, aduse de vânturile deșertice, dețineau ustensilele necesare spre a-l netezi. În cetăți, calea regelui drumeț era îndreptată prin faptul că oamenii își așterneau vestmintele pe cale. Sau puneau acolo diferite ramuri. Cum vor face și cu Hristos la Intrarea în Ierusalim.

Ioan era acel om care, într-o altă manieră decât o slugă seculară, trebuia să pregătească terenul. Să deștepte în cei cărora le vorbea, dorința de a-l întâlni pe Hristos. Și o va face cum va ști el mai bine.

O Evanghelie scurtă și-un botez

Mesajul pe care el îl adresa tuturor celor ce veneau să-l asculte, era simplu. Evanghelia lui era clară și concisă. Ne-o revelează Matei: „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția cerurilor!” Și era unul de impact. Teama de sfârșitul lumii atrăgea și atunci, cum atrage și astăzi, mulți curioși, ce sunt dispuși să facă orice spre a fi cât mai puțin zdruncinați de acest eveniment.

Ioan nu le cerea, în aparență mare lucru. Îi boteza și le spunea că trebuie să-și schimbe viața. În profunzime, cuvintele lui spuneau însă multe. Iar cerința pe care el o adresa nu era tare ușor de îndeplinit. Și totuși, lumea se-ncumeta.

Cel ce vine după mine…

E interesant profilul psihologic al lui Ioan. Aproape orice om ce se vede adulat de mulțime tinde să păstreze, cât mai mult timp posibil, atenția concentrată asupra sa. Să devină idolul celor ce stau gură cască, nu să renunțe la această slavă. Acel miraj al prezenței masive a ascultătorilor aproape că ia mințile celor mai mulți dintre oratori. Mulțimii pestrițe ce-l ascultă, el îi vorbește însă, pe lângă cele deja menționate și despre faptul că după el vine unul, mai mare decât dânsul, care-i va boteza cu Duhul Sfânt. În continuarea capitolului, Marcu va descrie chiar episodul întâlnirii dintre cei doi și va vorbi despre sfiala proorocului.

E interesant și la o primă vedere, în răspăr cu logica lumii, ceea ce cere Ioan. Le cere celor ce-l ascultă să înțeleagă că munca lui e măruntă și are doar rol pregătitor. Dar în logica divină, accentele sunt bine puse.

Aspecte conclusive

Dincolo de aspectele vestimentare ce-l defineau pe prooroc, care, culmea, n-au inspirat încă vreo casă de modă, în ciuda faptului că ar avea un grad aparte de confort, Ioan Botezătorul vine să învețe generații întregi un lucru important. Că smerenia este cea care înalță în Domnul. Și că premiul pe care un om ce știe s-o practice îl primește, e mai de preț decât perisabila slavă a lumii acesteia. Ca și el, și noi suntem invitați să privim înspre Hristos. Nu oricum, ci cu ochii fiului iubitor ce-și revede părintele după o lungă absență. Întâlnirea e deopotrivă dătătoare de frică și de bucurie și produce amintiri frumoase. Să-l ascultăm pe prooroc! Știe el ce spune!

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Ioan și propovăduirea Întrupatului
Ioan și propovăduirea Întrupatului
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro. Începând cu anul 2022 este de asemenea eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Saint-Hubert, Quebec (Canada).

Ultimele articole

Mai multe din Eseu
Memento: „Iubirea și Occidentul”

Memento: „Iubirea și Occidentul”

Denis de Rougemont este cunoscut publicului românesc prin excelenta sa apologie „Partea diavolului”, care descrie excepțional jocul silogismelor care au îndepărtat din conștiința publică europeană credibilitatea forței demonice, transformând-o într-un apendice istoric...

Pr. Crin Triandafil Theodorescu: „Frăția Psaltirii”

Pr. Crin Triandafil Theodorescu: „Frăția Psaltirii”

Părinte, asta am priceput, dar mai departe? Ce rugăciuni trebuie să fac? Hai, precis aveți dumneavoastră niște rugăciuni mai speciale. Mă uit lung spre el, derutat. Profilul recognoscibil al răscolitorului de panacee. Care culege de la călugări din schituri izolate...

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul și cunoașterea duhovnicească

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul și cunoașterea duhovnicească

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul ne propune o ierarhie în interiorul procesului de cunoaștere. Și pornește de la cea mai importantă – cunoașterea ce vine din experiența duhovnicească, generată de străluminarea Duhului Sfânt și concretizată în discernământul spiritual....

Unitate și armonie în icoana Pogorârii Sfântului Duh

Unitate și armonie în icoana Pogorârii Sfântului Duh

  Duminica Cincizecimii este sărbătoarea întemeierii Bisericii creştine, deoarece în această zi, după cuvântarea Apostolului Petru, s-au convertit la creştinism aproximativ 3.000 de persoane, definind cea dintâi comunitate de creştini de la Ierusalim[1]....

În mormânt Viaţă

În mormânt Viaţă

Taina Crucii, a morţii şi a şederii Domnului în mormânt este taina iubirii Sale smerite, până la capăt. Împărtăşind soarta comună a fiecărei fiinţe umane care se simte singură în faţa morţii, Domnul Iisus Hristos, ca om, a strigat pe cruce: “Dumnezeul meu, Dumnezeul...