Ion Theodorescu-Sion a fost un cunoscut pictor român, născut la data de 2 ianuarie 1882 în Ianca-Brăila şi decedat la data de 31 martie 1939, București.
Ion Theodorescu-Sion face parte din generația inovatoare de pictori de la începutul secolului al XX-lea, care propune o tematică și o tehnică modernă, raportate la naționalitatea românească.
Este cunoscut pentru faptul că a luat parte la luptele din timpul Primului Război Mondial și a fost unul dintre artiștii mobilizați de Marele Cartier General pentru a crea opere cu subiecte din război, spre a contribui la înființarea unui Muzeu Național. A fost, totodată, membru-fondator al Asociației „Arta Română” din Iași și a contribuit la decorarea interiorul Palatului Regal, care actualmente este sediul Muzeului Național de Artă al României.
În 1923 pictorul a venit pe litoralul Mării Negre unde s-a dedicat pictării și ilustrării acestui spațiu. Ion Theodorescu-Sion a ilustrat volumul „Satul meu” de Ion Pillat, iar ultima sa expoziție personală a avut loc în 1937. Cu toate că a studiat în marile orașe ale lumii, precum Paris, Londra, se distinge, alături de Camil Ressu, prin faptul că a urmărit cu înverșunare crearea unui stil naționalist, în urma asocierii naturii, drept receptor al curentului simbolist, cu omul, iubindu-și satul românesc din care provine.
„Eu m-am născut să dărui, să mă dărui
Oricând și-orișicui…
Să mă clădesc citind, să mă izbesc și să mă nărui…
S-aduc în casă-mi zarea, să-nalț pământu-n cer,
Să dau, și niciodată-napoi să nu mai cer…” – Aron Cotruș, Mă știu
Scriitorul și diplomatul român Aron Cotruș s-a născut la data de 2 ianuarie 1891, Hașag, lângă Sibiu și a trecut la Domnul la data de 1 noiembrie 1961, La Mirada, California.
A studiat Facultatea de Litere din Viena și a făcut parte din redacția ziarelor cu caracter naționalist, precum „Românul” din Arad, „Gazeta Transilvaniei” din Brașov și multe alte colaborări.
Este cunoscut pentru faptul că în timpul Primului Război Mondial, a ajuns în Italia, unde a lucrat pe lângă Legația României din Roma. Mai apoi a lucrat ca atașat de presă la Roma, Varșovia, iar în timpul celui de al Doilea Război Mondial, ca secretar de presă la Madrid și Lisabona. A fost directorul publicației „Frăția de cruce” între anii 1940 și 1941.
După prăbușirea regimului antonescian se exilează ca refugiat politic în Spania și devine președintele Comunității Românilor, apoi director la revistei prolegionare „Carpații”, apărută în Madrid.
S-a bucurat de mare popularitate și respect, în lumea exilului românesc, fiind recunoscut ca un poet talentat și un mare luptător anticomunist.
foto: wikipedia.org
