Judecata ca cea din urmă întâlnire

de | feb. 26, 2022 | Eseu

Aspecte introductive

De fiecare dată când Domnul vorbește despre judecată, în sufletele auditoriului își face loc parcă o ciudată tresărire. Culmea, deși există o adevărată apetență în rândurile anumitor categorii de credincioși pentru lecturile eshatologice. Însă, în timp ce apocalipsa e un fapt general și-și are parcă spectaculosul, unul ce rezidă în stârnirea imaginației și crearea de proiecții care-i au în centru pe alții, judecata e o chestiune ce-ncepe dinspre particular. Cu siguranță, acest lucru contribuie la crearea unei anume percepții cu privire la ea. Și probabil, dorința de a nu leza sensibilități și de a nu speria, Îl face și pe Mântuitorul să nu abordeze foarte des acest subiect.

„Oile” și „caprele”

Atunci când o face, pune clar accentele. De această dată, leitmotivul îl reprezintă răsplata. În continuarea parabolei talanților, Dânsul vine să arate că sfârșitul lumii va fi acompaniat de judecată. Șezând pe tronul slavei Sale, Fiul Omului va lua pulsul umanității tuturor timpurilor: „Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre”. Comparația cu oile și caprele e și ea interesantă. Vine să vorbească despre un fapt îndepărtat și oarecum abstract în imaginarul social, folosind o imagine ce nu era străină unui popor pentru care păstoritul se constituia într-o îndeletnicire des întâlnită. Cu toții știau ce năzdrăvane sunt animalele din cea din urmă categorie în comparație cu cele din prima. Și mai înțelegeau și că acea separație se făcea cu scopuri bune. Lăsate împreună cele două specii de viețuitoare, ar fi dus la pustiirea turmei. Caprele ar fi ținut să ia în stăpânire pășunile cele mai bune, iar în urma lor, oile, mai sensibile, ar fi refuzat de bună seamă să mănânce.

Criteriile judecății

Separația va aduce cu sine încadrarea într-una din cele două categorii. Tertium non datur! Și va pricinui uimire. Și revoltă în anumite situații. Cei buni se vor mira când Domnul va motiva decizia de a-I fi plasați în vecinătate: „flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine”. Așa-i firesc. Când fapta bună devine îndeletnicire cotidiană și își are rădăcinile într-o convingere sinceră, sălășluită în străfundul sufletului, nu ți se mai pare că faci ceva extraordinar.

Și reversul e valabil. Cei trimiși să se familiarizeze cu smoala și trăsăturile ei vor fi de-a dreptul revoltați. Vor lua decizia drept un afront personal: „Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?” Atitudinea lor e una de-a dreptul arogantă. Se iau de piept cu Dumnezeu. Ceea ce nu-nțeleg ei e faptul că acea constatare nu viza interacțiunea cu o singură persoană, fie ea și Ipostasul Divin. Nu, ci cu umanitatea-ntreagă, în plămada căreia se găsea chipul Creatorului încă de la fruntariile zidirii! Dar, când sufletul ți-e opac, nu te mai interesează durerea celuilalt. Totul se rezumă la universul pe care l-ai decuplat de la legătura cu Divinul, iar acum plutește în deriva propriei sale întunecimi.

În loc de concluzii

Precum subliniază Mântuitorul însuși, judecata e o întâlnire. Pentru unii prima dintr-un lung șir al fericitelor întrevederi cu Domnul, pentru alții, cea din urmă, ce dă startul unei eternități chinuite. Aidoma îndrăgostitului care dorește să-și surpindă plăcut iubita, suntem chemați și noi să ne pregătim. Să fim atenți și sensibili la ceea ce așteaptă Domnul. Să ne atragem simpatia celor care-i sunt dragi și Lui. A oropsiților, suferinzilor, oprimaților de orice fel, a orfanilor și văduvelor… Și-a multor altora. Criteriul de selecție e unul cât se poate de inclusiv. Iar opțiunile variate. Depinde de noi cum știm ca, odată făcută alegerea, să devenim consecvenți în faptă și mărturisire. Dragostea nu e un fapt ce se rezumă la declarații. Are ramificații sociale, culturale, filosofice și spirituale. Și e acompaniată tot mereu de faptă. De nu, istoria ei se stinge în vecinătatea propriilor începuturi, aidoma unui foc de paie. Așa e și cu viața creștină. Spre a ne prezenta cum se cade în fața Celui ce șade pe tron, e nevoie să fim consecvenți și sinceri. Cu noi, în primul rând. Apoi cu Dânsul și cu ceilalți. Și de-o vom face, judecata nu va fi înfricoșătoare. Va rămâne o întâlnire, o clipă de bilanț. Un moment ce ne va purta înspre un deznodământ frumos. De nu…. Nu știu ce să zic! Să medităm împreună la acest aspect. Și-apoi, să trecem la faptă! Îndrăzniți!

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Judecata ca cea din urmă întâlnire
Judecata ca cea din urmă întâlnire
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro. Începând cu anul 2022 este de asemenea eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Saint-Hubert, Quebec (Canada).

Ultimele articole

Intrarea noastră în Biserică

Intrarea noastră în Biserică

Pe 21 noiembrie sărbătorim împreună Intrarea Maicii Domnului în Biserică, motiv suficient de serios pentru a ne chestiona asupra proprii noastre aduceri în biserică. Dacă aducerea Maicii Domnului în templu la vârsta de trei ani însemna consacrarea acesteia ca...

Viața și scrierile Sfântului Paisie Velicikovski de la Neamț

Viața și scrierile Sfântului Paisie Velicikovski de la Neamț

Anul comemorativ al sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț reprezintă o invitație a Sfântului Sinod adresată întregii noastre Biserici, dar mai cu seamă clerului, teologilor și monahilor de a medita asupra vieții și activității...

Necesitatea îndrumării duhovnicești

Necesitatea îndrumării duhovnicești

Oamenii preocupați de cele spirituale au avut întotdeauna conștiința că au nevoie de un călăuzitor. Cărțile de înțelepciune ale Scripturii îi fericesc pe cei ce sunt călăuziți „căci dacă unul cade, îl scoală tovarășul lui” (Ecclesiastul 4, 10). Îl auzim și pe Solomon...

Mai multe din Eseu
Intrarea noastră în Biserică

Intrarea noastră în Biserică

Pe 21 noiembrie sărbătorim împreună Intrarea Maicii Domnului în Biserică, motiv suficient de serios pentru a ne chestiona asupra proprii noastre aduceri în biserică. Dacă aducerea Maicii Domnului în templu la vârsta de trei ani însemna consacrarea acesteia ca...

Memento: „Iubirea și Occidentul”

Memento: „Iubirea și Occidentul”

Denis de Rougemont este cunoscut publicului românesc prin excelenta sa apologie „Partea diavolului”, care descrie excepțional jocul silogismelor care au îndepărtat din conștiința publică europeană credibilitatea forței demonice, transformând-o într-un apendice istoric...

Pr. Crin Triandafil Theodorescu: „Frăția Psaltirii”

Pr. Crin Triandafil Theodorescu: „Frăția Psaltirii”

Părinte, asta am priceput, dar mai departe? Ce rugăciuni trebuie să fac? Hai, precis aveți dumneavoastră niște rugăciuni mai speciale. Mă uit lung spre el, derutat. Profilul recognoscibil al răscolitorului de panacee. Care culege de la călugări din schituri izolate...

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul și cunoașterea duhovnicească

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul și cunoașterea duhovnicească

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul ne propune o ierarhie în interiorul procesului de cunoaștere. Și pornește de la cea mai importantă – cunoașterea ce vine din experiența duhovnicească, generată de străluminarea Duhului Sfânt și concretizată în discernământul spiritual....

Unitate și armonie în icoana Pogorârii Sfântului Duh

Unitate și armonie în icoana Pogorârii Sfântului Duh

  Duminica Cincizecimii este sărbătoarea întemeierii Bisericii creştine, deoarece în această zi, după cuvântarea Apostolului Petru, s-au convertit la creştinism aproximativ 3.000 de persoane, definind cea dintâi comunitate de creştini de la Ierusalim[1]....