Mitropolitul Nicolae Colan s-a născut la 28 noiembrie 1893, în localitatea Arpatac (azi Araci), judeţul Covasna, într-o familie numeroasă şi modestă de ţărani evlavioşi, arată Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului.

Şcoala primară de şase clase a făcut-o în satul natal, iar cea secundară a început-o la Colegiul maghiar „Székely Miko” din Sfântu Gheorghe (1906-1907) şi a continuat-o la Liceul Ortodox „Andrei Şaguna” din Braşov (1907-1914), cu bacalaureat în iunie 1914.

A urmat apoi primii doi ani ai Seminarului pedagogic-teologic „Andreian” din Sibiu (1914-1916). După intrarea României în Primul Război Mondial (1916), Nicolae Colan, împreună cu alţi intelectuali români din Transilvania, a trecut Carpaţii (în septembrie 1916) şi s-a stabilit la Bucureşti.

După actul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, Nicolae Colan şi-a continuat studiile. Astfel, la 19 aprilie 1919, a obţinut diploma de absolvire la Seminarul din Sibiu, iar mai târziu, licenţa la Facultatea de Teologie din Bucureşti, cu teza: „Stilul lui Dimitrie Cantemir în scrierile lui româneşti”.

A fost numit secretar arhiepiscopesc la Sibiu (1921-1922), trecut apoi, în 1922, profesor provizoriu la catedra de Studiul Noului Testament de la Academia teologică „Andreiana”, unde a fost definitivat în 1924. Din 1928 funcţionează şi ca rector al aceluiaşi Institut până la intrarea sa în episcopat (1936).

În 1934 a fost hirotonit preot, iar în 1935 a fost hirotesit protoiereu. Prin trecerea la cele veşnice a episcopului Nicolae Ivan (1921-1936), scaunul de la Cluj a rămas vacant. În locul acestuia, la 29 aprilie 1936, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales pe protoiereul rector Nicolae Colan, ca episcop al Eparhiei Clujului.

Hirotonit arhiereu la 31 mai 1936 în catedrala mitropolitană din Sibiu, a fost instalat la Cluj la 29 iunie.

În urma Dictatului de la Viena din august 1940, episcopul Nicolae Colan a fost singurul ierarh ortodox care „a rămas în teritoriul vremelnic ocupat”, păstorind credincioşii din Eparhiile Maramureşului, Oradiei şi Sibiului. Mai mult, episcopul Nicolae Colan a reuşit să împletească „firele bunei înţelegeri, păcii şi prieteniei cu cei de alt neam şi de altă confesiune, lăsând amintiri de neuitat şi câştigând simpatii trainice pentru Biserica noastră”, potrivit sursei citate.

A îndrumat activitatea Academiei teologice de la Cluj, a susţinut activitatea Tipografiei eparhiale şi a înfiinţat un liceu mixt ortodox la Cluj (1994-1945), care în 1945 s-a despărţit în Liceul ortodox de băieţi „Mitropolitul Simion Ştefan” şi Liceul ortodox de fete „Doamna Stanca”. După desfiinţarea Institutului Teologic Ortodox din Cluj (în 1952) a depus eforturi considerabile pentru înfiinţarea Şcolii de cântăreţi bisericeşti, devenită mai târziu şi Seminar Teologic Ortodox. Din 2021, școala poartă numele de Colegiul Ortodox „Mitropolit Nicolae Colan”, în onoarea fondatorului.

În 1938-1939 a fost ministru al Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor.

Episcopul Nicolae Colan al Vadului, Feleacului şi Clujului (1936-1957) a fost ales mitropolit al Ardealului în 1957, păstorind până în 1967.

Mitropolitul Nicolae Colan a lăsat numeroase lucrări cu caracter teologic, pastorale, sfaturi pentru credincioşi şi slujitori ai altarului: „Sf. Petru către Filimon. Creştinismul şi sclavia” (1925); „Biblia şi intelectualii” (1929); „Cartea Sf. Apostol Pavel către Efeseni” (1930); „Eroi şi mucenici ai dreptei credinţe” (1940).

De numele său se leagă şi tipărirea Noului Testament (după Biblia lui Andrei Şaguna) (1942 şi 1945), ca şi traducerea unor lucrări semnate de F.W. Foester, „Hristos şi viaţa omenească” (2 vol., 1925-1926) etc.

A fost membru de onoare (31 mai 1938) şi membru titular (26 mai 1942) al Academiei Române.

S-a stins din viaţă la 15 aprilie 1967, fiind aşezat spre odihnă veşnică lângă biserica din Răşinari.