„Ne chinuim să ne apărăm moralitatea şi normalitatea, libertatea şi demnitatea! Va fi greu!” – Episcopul Iustin    

de | feb. 15, 2021 | Episcopia Maramureșului și Sătmarului

Credincioșii din Vişeu de Sus au primit duminică, 14 februarie 2021, vizita Preasfințitului Părinte Iustin, Epscopul Maramureșului și Sătmarului. Ierarhul a oficiat în biserica Parohiei „Sfântul Ierarh Nicolae”, Sfânta Liturghie.

În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Iustin, pornind de la Evanghelia duminicii, a punctat mai multe aspecte la care trebuie reflectat și în zilele noastre:

 „Mântuitorul a trecut peste graniţele etnice şi ale necredinţei, totdeauna îndeplinind ceva: având de salvat un suflet, o familie, o casă, un ţinut, un popor. De aceea a intrat în pământ străin. De aceea a intrat în vorbă cu această femeie. O femeie care era extrem de îndurerată şi aproape disperată, care a auzit de Hristos. A auzit şi ştia cine este… Recunoaşte că este Cel făgăduit şi-i spune „Iisuse, Fiul lui David, fie-ţi milă de mine!” Îi spune aşa, pentru că avea în inimă convingerea că Hristos o va ajuta. Se smereşte, pentru că avea în inimă convingerea că Hristos o va ajuta în cele din urmă. Nu poate să o refuze. Ştia că Hristos ştie că fiica ei nu se mai poate ruga. Mama se ruga. Glasul mamei era, propriu-zis, expresia suferinţei fiicei. Nu se mai putea ruga sau nu mai ştia să se roage, fiind demonizată. Demonii aşa lucrează: îl depărtează pe om de Dumnezeu, îl izolează.”

Tinerii nu mai vor, nu mai ştiu, nu mai pot, nu mai sunt în stare să se roage. Şi atunci ce-i de făcut?

„Despre cei demonizaţi spunem că şi-au pierdut minţile. Nu mai au raţiune, nu mai gândesc, nu mai judecă. Şi atunci, mama a vorbit pentru fiica ei şi s-a rugat în locul ei. Aşa cum ne rugăm noi pentru cei bolnavi. Aşa cum fac părinţii, se roagă pentru copii. Pentru tinerii de astăzi, care nu mai vor, care nu mai ştiu, pe care nu-i mai lasă lumea de sub stăpânirea celui rău să mai vină în biserică. Nu-i culpabilizăm. Sunt tineri. Viaţa le aparţine. Alegerea le aparţine, dar numai Hristos poate reda normalitatea, demnitatea, libertatea, integritatea mintală şi fizică. Numai Hristos şi biserica Lui au puterea de a dărui sănătatea sufletească şi trupească prin rugăciuni şi rânduieli bisericeşti şi sfinte, prin slujbele preoţilor lui Dumnezeu cărora le-a dat putere de a lega şi dezlega şi i-a trimis în lume… Tinerii nu mai vor, nu mai ştiu, nu mai pot, nu mai sunt în stare să se roage. Şi atunci ce-i de făcut?”

Potrivit Episcopului Iustin, educația joacă un rol important în viața omului și a societății:

„Nu mai avem şcoală adevărată. Şcoala este infectată cu ideologie post-modernă, globalistă, neomarxistă, progresistă şi va fi din ce în ce mai rău, că n-am reuşit să trecem referendumul pentru familie. N-am fost ascultaţi de poporul lui Dumnezeu din România… Au fost duşi în eroare bieţii români pe reţelele de socializare şi acum ne chinuim să ne apărăm moralitatea şi normalitatea, libertatea şi demnitatea poporului şi a tinerilor! Va fi greu! Va fi aproape imposibil. Pentru că cei ce conduc pământul au impresia că sunt deasupra legilor cerurilor şi ale lui Dumnezeu, desupra Bibliei”.

Stâlpii de rezistență trebuie să fie, alături de școală, familia și Biserica, a mai spus întâistătătorul Episcopiei Maramureșului și Sătmarului:

„Primul actor este familia. Acasă. Cum rezistăm? Cu Dumnezeu. Cu strigătul mamei. Cu strigătul Bisericii şi cu rugăciunile ei. Urmându-ne păstorii, ascultându-ne părinţii. Nimic nu se poate întâmpla câtă vreme Îl ai pe Dumnezeu, câtă vreme Îl ai pe Hristos, credinţa în Dumnezeu, rugăciunea, căinţa pentru păcate, Împărtăşania și Sfintele Taine ale Bisericii. Acestea ne vor salva.”

„Păstorii (preoții) trebuie să se roage neîncetat. Terenul lor de muncă este suferinţa umană: omul bolnav, omul bătrân, singur şi abandonat, copiii abandonaţi, cei neglijaţi, desconsideraţi, într-o lume care se vrea corectă, care se vrea liberă, democrată.”

„Creaţi grupuri de copii care să se molipsească de dragostea faţă de Biserică şi faţă de Dumnezeu, i-a sfătuit Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Tinerii, săracii, au impresia că sunt fericiţi, dar sunt ocupaţi de un duh lumesc, să nu-i zic demonic, care încearcă să ni-i fure, să-i fure lui Hristos, să-i fure Bisericii, să-i fure mamei, şi tatei, şi familiei. Suferinţa acestei mame din Sfânta Evanghelie de azi a fost auzită şi împlinită. Fiica ei a fost salvată. Este singura soluţie ca mama să se roage şi să plângă. Nu există ca, într-un fel sau altul, Dumnezeu să nu răspundă în cele din urmă. Păstorii trebuie să se roage neîncetat. Terenul lor de muncă este suferinţa umană: omul bolnav, omul bătrân, singur şi abandonat, copiii abandonaţi, cei neglijaţi, desconsideraţi, într-o lume care se vrea corectă, care se vrea liberă, democrată. Culmea, care se vrea compasivă faţă de nedreptăţi şi suferinţă, dar foloseşte dubla măsură. Este nesinceră lumea aceasta. Mimează solidaritatea şi suferinţa umană cu cei săraci, cu cei lipsiţi de posibilitaăţi, cu cei bolnavi. La cine să apelăm? La Hristos, Cel ce a venit să vindece neputinţa şi suferinţa umană şi să redea normalitatea, demnitatea şi libertatea întru El, pentru El şi pentru Dumnezeu”, a spus în încheiere Întâistătătorul Eparhiei Maramureşului şi Sătmarului.

 


Biserica Sfântul Nicolae din Vişeu de Sus este rezultatul iniţiativei credincioşilor ortodocşi din Vişeu de Sus sosiţi în anii de după Marea Unire din 1918 din Regat. În anul 1930 se înfiinţează prima comunitate ortodoxă din oraş şi se sfinţeşte o capelă în casa unui credincios, apoi, în 1931, o sală de clasă la Şcoala de Arte şi Meserii. În 1932, Generalul Nicolae Uică, ministrul Apărării, face o inspecţie la Regimentul 7 Grăniceri din localitate, cere să vadă biserica ortodoxă din localitate, care era, de fapt, o capelă. Aici, Generalul Nicolae Uică s-a întâlnit cu ieromonahul Sebastian Sârcu, paroh, şi, în urma întâlnirii, hotărăşte ca, în memoria fiicei sale Mărioara, trecută prea devreme la Domnul, cu zestrea ei să construiască biserica. Zestrea ei de 500.000 lei a acoperit aproape jumătate din deviz, căreia i s-a mai adaugat constul mâinii de lucru, suportat tot de Generalu Nicolae Uică. Manopera a fost executată de ostaşi ai Corpului de Grăniceri ai Regimentului 7. Construcţia bisericii începe în 17 august 1933 şi se încheie în 1937. Are un plan de tip bizantin, sub formă de cruce cu boltă centrală, cu turnuri neangajate navei. Târnosirea a fost făcută în 21 iulie 1940, de către Episcopul Vasile Stan al Maramureşului. De-a lungul anilor, biserica a fost întreţinută şi reparată, resfinţită de două ori, în 6 decembrie 1992, de vrednicul de pomenire Arhiepiscop Justinian, şi în 21 iulie 2013 de Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, pe atunci Arhiereu-Vicar.

Comunitatea parohială din Vișeu de Sus este păstorită de preotul Mihai Chira, protopopul Vișeului.

Pentru buna colaborare, pentru sprijinul acordat Protopopiatului şi bisericilor din Vişeu de Sus, în cele două mandate de primar, pentru faptul că este membru în Adunarea Eparhială, primarul oraşului Vişeu de Sus, Vasile Coman, a fost distins de Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin cu Ordinul „Preot Nicolae Gherman”.


Foto: Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului

Ultimele articole

Hramul de iarnă al Mănăstirii Moisei

Hramul de iarnă al Mănăstirii Moisei

Marţi, 2 februarie 2021, de praznicul Întâmpinării Domnului, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Moisei, cu ocazia hramului de iarnă, în fruntea unui sobor de monahi, preoţi şi diaconi....