Nicolae Tonitza – mare artist al țării noastre

de Documentare, Biografii

Pictor și grafician român, interpret al „tristețelor luxuriant colorate” și al unor sincere simțăminte de revoltă mocnită și îndelung resemnată. Acesta a fost Nicolae Tonitza.

S-a născut la 13 aprilie 1886 la Bârlad. A fost primul dintre cei cinci copii ai Anastasiei și ai lui Neculai Toniță. El a urmat Şcoala primară de băieți nr. 2 din Bârlad, apoi Gimnaziul real „Manolache K. Epureanu” din localitatea natală. Acesta a dovedit încă din copilărie calităţi remarcabile de caricaturist şi desenator.

În anul 1902 s-a înscris la Şcoala Normală de Belle-Arte de la Iaşi, în clasa pictorului Gr. Gheorghe Popovici, avându-l ca profesor şi pe Emanoil Bardasare, iar printre colegi pe Ștefan Dimitrescu și Leon Viorescu, de care îl va lega o lungă şi trainică prietenie. Tonitza nu a obţinut însă diploma de absolvire deoarece a participat în ultimul an la o grevă a studenților.

Artistul a rămas pentru doi ani la Paris unde a frecventat atelierul lui Pierre Laprade și unde a făcut studii după pictori celebri. Influența preocupărilor din epocă nu a întârziat să-și pună amprenta în opera tânărului, pe care calitățile de colorist și prospețimea senzațiilor l-au făcut să găsească repede drumul spre originalitate.

Tonitza a participat la expoziția “Tinerimii artistice”. În 1912 el a terminat cursurile Școlii naționale de Belle-Arte și a obținut prin concurs certificatul de “pictor bisericesc”. Acesta a zugrăvit bisericile din Scorțeni, Siliște, Poeni, Văleni și altele.

În 1918 a  expus la București 94 de picturi și desene, împreună cu Ștefan Dimitrescu. Mobilizat și trimis pe front, a căzut prizonier în luptele de la Turtucaia, de unde a fost trimis în lagărul de prizonieri din Kirjali, Bulgaria.

A fost decorat cu Ordinul ,,Mihai Viteazul” , clasa III, pentru modul cum și-a condus compania din Regimentul I Grăniceri în Bătălia de la Turtucaia.

În anul 1922 a călătorit în Transilvania, unde l-a cunoscut pe pictorul sătmărean Aurel Popp, cu care a legat o prietenie strânsă şi cu care a purtat o corespondență impresionantă.

Un an mai târziu a avut  două expoziţii şi a participat, de asemenea, la Salonul Umoriştilor, iar în 1924 a părăsit Vălenii de Munte şi a organizat o nouă expoziţie personală.

În acelaşi an a expus la Bienala din Veneția iar în 1925 s-a retras din asociația „Arta Română” și – împreună cu Francisc Șirato, Oscar Han și Ștefan Dimitrescu – a întemeiat „Grupul celor patru” – grup care a realizat prima expoziţie în 1926, urmată de ediţiile din 1927 şi 1928, dar şi de altele, până în anul 1934.

Printre lucrările sale reprezentative avem: „Vas cu trandafiri“, „Natură statică cu icoană“, scene de interior – „Cerdacul”, „Vatra“ , peisaje – „Peisaj bucureştean“,  „Vedere din Bucureşti, iarna“, peisaje dobrogene, portrete de copii – „Fata pădurarului“, „Cap de copil“, „Clovn“ şi portrete / autoportrete – „Portretul lui Gala Galaction“, „Autoportret“ .

Nicolae Tonitza a murit la data de 26 februarie 1940.

 

Surse:

https://www.liceultonitza.ro/despre-noi/despre-nicolae-tonitza.php

Nicolae Tonitza: Scrieri despre artă (Antologie de Raoul Șorban). București, 1962

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Nicolae Tonitza – mare artist al țării noastre
Loading
/

DISTRIBUIE

z

ASCULTĂ LIVE

RADIO RENAȘTEREA

Mai multe din Documentare | Biografii
Părintele Florea Mureșan (1907-1961), din amintiri

Părintele Florea Mureșan (1907-1961), din amintiri

Un gong pentru un popas sacru închinat Părintelui Florea Mureșan, la cei peste cincizeci de ani de la mucenicia lui. Generos, pridvorul amintirilor ne așteaptă întâlnirea cu chipul lui viu, neuitat, articulat în istorie. Deschizând sipetul amintirilor, ele ni s-au...

Părintele Dometie de la Râmeți, făclie prin credință

Părintele Dometie de la Râmeți, făclie prin credință

E posibil ca părintele Dometie de la Râmeți să nu se afle printre cei mai cunoscuți părinți ai Bisericii Ortodoxe Române din secolul trecut. Cu toate acestea el a atras atenția contemporanilor prin duhovnicia și bucuria de a sluji Domnului. Eminent și devotat,...

Povestea ctitoriilor ștefaniene în eparhia de la Vad și Feleac

Povestea ctitoriilor ștefaniene în eparhia de la Vad și Feleac

Puțină lume știe că Sfântul Șetafan cel Mare, cunoscut în popor ca mare ctitor de lăcașuri sfinte și aspru luptător pentru independența ținuturilor românești, este întemeietorul celor două eparhii istorice de la Feleac și de la Vad.  Viața românilor ortodocși din zona...

Mănăstirea de la Someșul Cald

Mănăstirea de la Someșul Cald

Așezământul monahal de la Someșul Cald, înființat în vara anului 2014, este singurul din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului pus sub ocrotirea Sfântului Vasile cel Mare. Mănăstirea mai are un hram de vară, sărbătorit în ziua Nașterii Sfântului Proroc Ioan...