„Vă mai rugăm, fraților, să cinstiți pe cei ce se ostenesc între voi,  care sunt mai-marii voștri în Domnul și vă povățuiesc;  Și pentru lucrarea lor, să-i socotiți pe ei vrednici  de dragoste prisositoare”.

I Tesaloniceni 5, 12-13

Rugămintea și povața Sfântului Apostol Pavel, adresată creștinilor din cetatea Tesalonicului, constituie imboldul întocmirii acestui medalion omagial dedicat bunului și șugubățului părinte Dorin Șova cu prilejul aniversării a 85 de ani de viață, pe care-i împlinește, acum, la mijlocul lunii lui decembrie 2021. Cei 85 de ani înscriși pe răbojul vieții pământești, din care 61 de preoție, dedicați slujirii Bisericii și propovăduirii Evangheliei lui Hristos în cetatea Clujului, ni-l înfățișează pe părintele Dorin Șova drept decanul de vârstă al preoților clujeni.

Trebuie să mărturisesc că-l cunosc pe părintele Șova de când mă știu, deoarece frecventez biserica parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din cartierul clujean Mănăștur din fragedă copilărie, și îi dedic aceste gânduri aniversare din toată inima, în semn de mulțumire și recunoștință pentru ceea ce am învățat de la dânsul, mai ales în ceea ce privește importanța rugăciunii și a Sfintei Liturghii, dedicarea totală și dezinteresată a slujirii altarului, răbdarea cu oamenii, lipsa de ranchiună și arghirofilie, seninătatea și simplitatea cu care privește viața.

Părintele Dorin Șova s-a născut la 15 decembrie 1936, în orășelul Orăștie din județul Hunedoara, în familia inginerului Ioan Șova (1912-2009), intrat după pensionare în monahism la Mănăstirea Sihăstria și ajuns ulterior la Muntele Athos, unde s-a nevoit vreme de aproape trei decenii la Chilia Sfântul Gheorghe alături de părintele Dionisie Ignat. Amintesc acest detaliu biografic referitor la tatăl său deloc întâmplător, fiindcă părintele Dorin este cel care mi-a vorbit pentru prima oară despre mănăstirile de la Muntele Athos, despre icoanele făcătoare de minuni din acel loc binecuvântat de Dumnezeu și de Maica Domnului, pe care el însuși s-a învrednicit să-l viziteze după căderea comunismului. În anul 1945, familia Șova s-a mutat la Cluj, unde tatăl său Ioan fusese numit pe postul de inginer constructor în cadrul Regionalei C.F.R. Cluj, cei doi băieți, Dorin și Brutus, crescând mai ales sub aripa mamei, Emilia Adela, născută Brașoveanu. În urbea de pe Someș, Dorin Șova a urmat clasele primare și gimnaziale, absolvind apoi, în 1954, Școala Pedagogică Normală pentru băieți, iar în anul 1955 și-a luat examenul de stat. Între 1955 și 1959 a studiat la Institutul Teologic de grad Universitar din Sibiu, susținându-și lucrarea de licență în anul 1960 sub coordonarea pr. conf. dr. Nicolae Corneanu (1923-2014), mai târziu mitropolit al Banatului. L-am întrebat odată cum era viața de student în acei ani infernali ai dictaturii comuniste și care au fost profesorii care l-au marcat. Mi-a răspuns că nici nu-mi pot imagina ce însemna teroarea și privațiunile, despre care nu prea dorește să-și aducă aminte, dar mi-a dezvăluit că erau zile întregi când la cantină felul principal era constituit din „macaroane”, combinate cu brânză, varză, gem, nucă și prune uscate, ceea ce astăzi, pentru noi cei ce trăim în epoca consumerismului, pare de neînchipuit și de necrezut! Dintre profesori îi amintește uneori pe Nicolae Neaga, Grigorie Marcu, Sofron Vlad și Nicolae Mladin. Mi-a destăinuit, totodată, că la un moment dat profesorul Sofron Vlad l-a invitat în fața studenților pe venerabilul preot și istoric Ioan Lupaș (1880-1967), care a „vorbit dumnezeiește, cu mare înflăcărare” despre figurile luminoase ale istoriei noastre bisericești și naționale, accentuând personalitatea mitropolitului Andrei Șaguna și criticându-i pe comuniști, „ceea ce nu a prea dat bine”, ca dovadă că după aceea „nu l-am mai văzut prin institut pe profesorul Lupaș”. Comentariile sunt de prisos, însă întâmplarea ne dezvăluie atmosfera extrem de dificilă prin care a trecut învățământul teologic în „obsedantul deceniu”. Proaspăt absolvent, tânărul Dorin Șova a ocupat, în anul școlar 1959-1960, postul de pedagog la Seminarul Teologic din Cluj. În primăvara anului 1960 s-a căsătorit cu aleasa inimii și darul lui Dumnezeu, Teodora (n. 23 ianuarie 1944), de origine din Oltenia, nunta lor fiind binecuvântată în 1967 prin nașterea unicului copil, Cristina, stabilită actualmente în Canada. În 6 martie 1960 a fost hirotonit diacon de către episcopul Teofil Herineanu pe seama Catedralei Episcopale din Cluj, la al cărei altar a slujit vreme de 11 ani, îndeplinind, totodată, diverse ascultări în cadrul administrației eparhiale. Acești ani de slujire diaconală alături de vlădicul Teofil sunt cei pe care părintele îi evocă cel mai mult și mai des, relatând diverse episoade și momente, frumoase, plăcute, uneori nostime, dar și dificile, pe care le-a trăit în slujirea diaconiei, la catedrală, dar mai ales pe teren, la sfințiri și resfințiri de biserici, precum și la centrul eparhial, într-o vreme deloc ușoară pentru biserică și pentru credință. Având în vedere că anul acesta este unul jubiliar pentru Eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului, merită să relatez aici unul din episoadele grele prin care a trecut episcopia noastră la sfârșitul anilor cincizeci, după procesul catehizației, deschis de autoritățile de stat împotriva profesorilor Liviu Galaction Munteanu, Florea Mureșan și Ioan Bunea, care întocmiseră o programă de catehizare a tinerilor, ceea ce i-a costat libertatea, iar pe primii doi viața, aceștia sfârșindu-și zilele în închisoarea din Aiud. În acel context tulbur, părintele Șova mi-a povestit că într-o zi au venit niște securiști la episcopul Teofil cerând să fie duși în biblioteca episcopiei și a seminarului teologic pentru „a le purica” și a selecta cărțile „dușmănoase regimului” în vederea distrugerii lor. „Pe mine m-a delegat să-i însoțesc” și astfel tânărul diacon a asistat la focul pe care l-au organizat ostentativ în curtea episcopiei, arzând cărți și reviste de „mare valoare”, precum lucrările părintelui Dumitru Stăniloae, Vasile Voiculescu, colecția revistei „Gândirea”, „orice titlu care părea periculos, care deranja și care conținea cuvântul mistic sau mistică”, „cărțile cu copertă verde”, ba chiar și „Republica lui Platon”, motivând securiștii că „e o carte subversivă din moment ce noi avem o singură republică, cea populară română”, asta „ca să-ți dai seama ce idioți și ce cultură aveau respectivii”, își amintește părintele vizibil întristat că s-au „pierdut asemenea opere de valoare, iar eu n-am putut face nimic să le salvez, decât o singură carte de Stăniloae am șutit, băgând-o sub reverendă”.

De praznicul Schimbării la Față a Domnului, la 6 august 1971, diaconul Dorin Șova a primit harul preoției prin punerea mâinilor aceluiași ierarh Teofil Herineanu, pe seama parohiei „Sfinții Apostoli Petru și Pavel Mănăștur II” din Cluj. Acolo, „la Calvaria, am slujit vreme de 16 ani”, până în anul 1987, când a fost transferat la biserica „Adormirea Maicii Domnului” din același cartier clujean Mănăștur, de unde s-a pensionat la 1 iulie 2010, dar unde a fost apoi îmbisericit, slujind în continuare cu aceeași râvnă și dragoste, în duminici, sărbători și în alte zile de peste săptămână, până în ziua de astăzi. În anul 1988, cu prilejul „recondiționării picturii celei vechi a lui Cenan”, părintele Dorin Șova a fost ridicat la rangul de iconom stavrofor de către arhiepiscopul Teofil al Clujului, iar anul acesta, pe 26 septembrie, cu ocazia resfințirii bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, i s-a acordat de către părintele arhiepiscop și mitropolit Andrei al Clujului, în semn de aleasă recunoștință pentru întreaga activitate pastorală, „Ordinul Episcop Nicolae Ivan”. Părintele a rămas însă la fel de modest și ne spune adesea că „Domnul Hristos a avut o singură cruce”, fapt pentru care nu a umblat vreodată „după onoruri omenești și ranguri bisericești”, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra sa. Din cei peste cincizeci de ani de pastorație în Cluj-Mănăștur se văd destule roade, dar cele mai multe rămân ascunse ochilor noștri, fiind cunoscute de credincioși și de bunul Dumnezeu. O parte din propovăduirea părintelui se va descoperi curând, prin publicarea unui volum care va conține o selecție a predicilor rostite de părintele Șova de la amvonul bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, aceste omilii dând mărturie despre cuvintele de învățătură și povețele semănate de-a lungul anilor în sufletele credincioșilor mănăștureni.

Ajuns la vârsta patriarhilor, părintele Dorin Șova este o binecuvântare pentru parohia „Adormirea Maicii Domnului” și pentru toți fiii săi sufletești, care-l cercetează permanent pentru primenire duhovnicească, înconjurându-l cu dor și „dragoste prisositoare”. Lor mă alătur și eu acum, dorindu-i din toată inima multă sănătate, ani buni și senini în mijlocul nostru! La Mulți Ani, iubite părinte!