Paul Cézanne a fost un pictor francez etalon pentru sfârșitul secolului al XIX-lea. Lucrările sale reprezintă trecerea de la impresionism la cubism. A fost atât de definitoriu încât teoreticienii artei au denumit trecerea dintre cele două stiluri „faza cézanniană”.
Paul Cézanne s-a născut pe data de 19 ianuarie 1839 în orașul Aix-en-Provence, în apropiere de Marsilia, într-o familie înstărită. Tatăl său a înființat prima bancă din oraș. În anul 1852 face gimnaziul la Bourbon. Era în general un elev conștiincios, dar la un subiect strălucea: era eminent în studiul limbilor clasice. Gasquet spune despre el că era cititor bun, dar era lent, extrem de lent. Cu toate acestea era înzestrat cu o memorie uimitoare. La bătrânețe putea recita din minte texte în latină memorate în timpul anilor de școală. Este interesant de observat că deși avea multe premii în domeniul limbilor clasice, nu excela la desen, nici la pictură. Doar în anul II de studiu a primit mențiune pentru desen. În rest nu s-a remarcat din acest punct de vedere. La gimnaziul din Bourbon se împrietenește cu Emile Zola. Pe aceștia doi îi lega dragostea pentru literatură și interesul pentru muzică. În orchestra orașului Cézanne cânta la corn, iar Zola la clarinet.
În anul 1857 se înscrie la Școala de Desen din Aix-en-Provence. În anul următor Zola pleacă definitiv la Paris. El rămâne în Aix și pentru a studia dreptul, la insistențele tatălui său.Cézanne nu își dorea să urmeze cariera tatălui său, așa că îl roagă pe Zola să se intereseze de admiterea la Academia de Arte Frumoase din Paris. Trei ani mai târziu, în 1861 se mută la Paris pentru a fi mai aproape de visul său. Cu greu, a obținut de la tatăl său 125 de franci lunar pentru a se întreține. Suma era mică, dar era fericit că putea să-și urmeze visul. Mergea zilnic laAcademia „Charles Suisse” pentru a asista la cursuri. Aici îl are ca mentor pe profesorul Camille Pissarro, care vede potențialul în operele sale.
Se pare însă că era printre singurii. Paul Cézanne dă examen de admitere la Academia de Arte Frumoase și este respins. Tablourile prezentate la Salonul Oficial îi sunt respinse. Cu toate acestea nu se dă bătut. Continuă să picteze, adesea alături de Camille Pissarro. Însă chiar și cu sfaturile primite de la acesta în perioada de doi ani în care cei doi pictau adesea alături, la expoziția impresioniștilor din 1874 operele sale sunt considerate ridicole. Trei ani mai târziu, la cea de-a treia expoziție a impresioniștilor îl găsim în aceeași situație. Criticii nu îi apreciau opera și o considerau mediocră. În 1886, Cézanne se ceartă cu Zola. Acesta i-a trimis romanul „Oeuvre”, pe care tocmai l-a terminat. Profund jignit, Cézanne se recunoaște pe sine însuși în eroul principal, un pictor ratat în pragul sinuciderii.
Abia în anul 1895, cu unsprezece ani înainte să moară îi este recunoscută valoarea artistică. AmbroiseVollardorganizează o expoziție în cinstea lui. La aceasta criticii încep să-l aprecieze. Apoi, la expoziția Universală de la Paris criticii îl apreciază din nou. Succesul nu îi aduce schimbări în viața de zi cu zi. Continuă să rămână de dimineața până seara în atelierul lui de lângă Aix-en-Provence, construit de tatăl său în anul 1881. Foarte rar părăsește acest loc. Ca pictor era scrupulos. Trudea de dimineață până seara. Se irita dacă rezultatul nu era cum și-l dorea. De multe ori ștergea ceea ce a pictat toată ziua sau lăsa șevaletul în ploaie ca natura să-i șteargă greșeala.
În anul 1906, pentru că a stat prea mult în ploaie se îmbolnăvește de pneumonie. Împreună cu diabetul de care suferea deja, leșină în timp ce pictează. Oamenii l-au găsit la scurt timp și l-au dus acasă. Starea sa se înrăutățește tot mai mult. În cele din urmă, pe data de 23 octombrie 1906, pleacă din această lume, lăsând în urmă opera sa, atât de ne-apreciată în timpul vieții sale, dar care astăzi este definitorie pentru o etapă a artei: „faza cézanniană”.
Bibliografie:
GerstleMack, Paul Cézanne, Plunkett Lake Press, Lexington, 2019
Jon Kear, Paul Cézanne, ReaktionBooks, Waterside, 2016, pp.8, 108-113, 206.
Anna Barskaya, YevgeniaGeorgievskaya, Paul Cézanne 1839-1906, Parkstone International, London, 2009, pp. 12-55.
https://www.linternaute.fr/biographie/art/1775274-paul-cezanne-biographie-courte-dates-citations/
https://www.eternels-eclairs.fr/biographie-paul-cezanne.php
