Putna, ctitorie de seamă a Sfântului Ștefan cel Mare, reper de curaj, credință și iubire de neam

de Documentare

Nu departe de Cetatea de Scaun a Sucevei se află Mănăstirea Putna, numită cu mulţi ani în urmă, de marele poet Mihai Eminescu, Ierusalim al neamului Românesc. Este prima şi cea mai de seamă ctitorie a Voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt. Se spune că locul unde a fost aşezată mănăstirea a fost stabilit de însuşi domnul Moldovei, la sfatul îndrumătorului său Daniil Sihastrul.  

Mănăstirea Putna, ridicată după un război pierdut

          Conform vechilor cronici moldoveneşti, zidirea bisericii Mănăstirii Putna a început pe 10 iulie 1466 şi s-a încheiat în anul 1469. Sfinţirea bisericii a avut loc în anul următor, în data de 3 septembrie. Cum a fost ales locul unde a fost ridicată mănăstirea, aflăm din cronicile lui Ion Neculce. Când Ştefan-Vodă cel Bun s-a apucat să facă mănăstirea Putna, a tras cu arcul dintr-un vârf de munte de lângă mănăstire, numit Dealul Crucii. Săgeata s-a înfipt într-un lemn de paltin. Acolo au ridicat altarul bisericii. Despre acest moment istoric relatează şi Mihail Sadoveanu în scrierea sa „Viața lui Ștefan cel Mare”. Alegerea locului nu a fost o pură întâmplare. Se spune că sfântul cuvios Daniil Sihastrul a văzut aici mulţime de îngeri, cântând şi ţinând în mână făclii aprinse. Una din legendele locului menţionează că hotărârea lui Ştefan cel Mare de a ridica Mănăstirea Putna a apărut după un război pierdut. Voievodul rănit, rătăcind prin ţară, ar fi ajuns la chilia lui Daniil Sihastrul, un pustnic bătrân, care l-a găzduit şi l-a ospătat. Legenda spune că pustnicul l-ar fi luat de mână pe Ştefan, ar fi ieşit eu el din chilie, şi i-ar fi arătat un anumit loc, întrebându-l de trei ori dacă vede ceva într-acolo, iar a treia oară, Ştefan i-ar fi răspuns că vede nişte lumini, sihastrul precizând că ceea ce vede sunt îngeri şi că locul respectiv este sfânt. Astfel ar fi apărut făgăduinţa lui Ştefan de a ridica mănăstirea, apoi, a doua zi, a pornit la luptă, alături de oastea sa, învingându-i pe duşmani. După luptă, a poruncit începerea lucrărilor la mănăstirea Putna. La 10 iulie 1466, Ștefan-vodă a început zidirea Mănăstirii Putna cu hramul „Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”. La 3 septembrie 1470 a avut loc târnosirea lăcaşului de cult, în prezenţa domnului şi a familiei sale, a boierilor și a unei importante adunări de credincioși. Slujba religioasă a fost oficiată de un sobor de peste 60 de arhierei, preoți și diaconi, în frunte cu mitropolitul Teoctist al Moldovei, cu episcopul Tarasie al Romanului și cu arhimandritul Ioasaf, primul egumen al Putnei.

Locul în care Ştefan cel Mare se retrăgea pentru a-şi regăsi liniştea

Începuturile obştii monahale a Putnei au fost modeste. Ştefan cel Mare a adus aici, de la Volovăţ, biserica lui Dragoş. Aici s-au rugat primii călugări. Ctitoria lui Dragoş Vodă, numită şi mănăstirea veche, se află în apropierea mănăstirii Putna. Ea este una dintre cele mai vechi biserici din Europa. Din consemnările unui letopiseţ aflăm că la 15 martie 1484, la miezul nopţii, un puternic incendiu a mistuit mănăstirea Putna. Despre refacere, după incendiu, nu se cunosc prea multe. Singura imagine a noii biserici a mănăstirii ne-a lăsat-o cronicarul Ion Neculce: „Şi aşa a fost făcută mănăstirea de frumoasă, tot cu aur poleită, zugrăveală, mai mult aur decât zugrăveală şi pe dinăuntru şi pe dinafară şi acoperită cu plumb”. 

Mănăstirea Putna a fost destinată iniţial să servească drept necropolă domnească pentru familia lui Ştefan cel Mare. Cu timpul  a devenit locul în care Ştefan se retrăgea pentru a-şi regăsi liniştea. Pentru aceasta i-a fost construită în incinta mănăstirii o casă domnească. Încă de la începuturi, Mănăstirea Putna a fost vestită pentru ateliere de broderie, de scris cărţi, precum şi pentru pentru pictura icoanelor pe sticlă şi lemn. Mai mult, aici funcţiona şi o şcoală în care se învăţa cititul şi scrierea în limba greacă şi în slavonă, retorică, logică, şi muzică bisericească, toate acestea încă din timpul lui Ştefan cel Mare. Astfel, Mănăstirea Putna a devenit un remarcabil centru cultural şi educaţional, al doilea ca valoare în Balcani, după Şcoala Patriarhală de la Constantinopol.

Prima serbare a românilor de pretutindeni, organizată la Putna de Mihai Eminescu

          Turnul tezaurului, în care domnitorul Ştefan cel Mare păstra bunurile cele mai de preţ în timpul bătăliilor şi năvălirilor păgâne, este singura construcţie care s-a păstrat în totalitate. În prezent aici sunt găzduite cărţi bisericeşti şi manuscrise de mare valoare. În interiorul Mănăstirii Putna se mai află şi Turnul lui Eminescu. Clădirea a primit acest nume în anul 1871, după ce marele poet român a fost găzduit aici timp de mai multe nopţi. Poetul naţional a fost cel care a organizat la Putna,  pe 15 august 1871, prima serbare a românilor de pretutindeni. Din relatările vremii, se pare că la această serbare, alături de Mihai Eminescu, A.D. Xenopol, Ioan Slavici şi Nicolae Teclu, a participat şi Ciprian Porumbescu,  cel care a interpretat pentru prima dată Balada. La momentul reîntâlnirii cu tatăl lui, preotul Ieraclie Porumbescu, tânărul Ciprian i-ar fi spus o vorbă, ce a devenit cu timpul celebră: „Tătucă, astăzi am cântat Daciei întregi!“. Un alt moment istoric  a fost pe 2 iulie 1992, când Ştefan cel Mare a fost trecut în rândul sfinţilor. De la Constantinopol a fost adusă atunci sabia marelui Voievod Ştefan.

Cea mai veche broderie manuală a unui portret din Europa

Mănăstirea Putna adăposteşte şi un muzeu, care cuprinde broderii, țesături, manuscrise, argintărie, precum şi obiecte de cult. Printre elementele de mare valoare se numără cea mai mare şi mai veche broderie manuală a unui portret din Europa şi anume portretul Mariei de Mangop, o cruce cu trei braţe, datată din 1503 şi Tetraevangheliarul de la Humor, datat din 1473. Din epoca lui Ştefan cel Mare se mai află în patrimoniul Putnei şi cădelniţa de la 1470, dăruită de domnitor mănăstirii, o ferecătură din anul 1487 a Evangheliarului de la Humor, cu un portret al domnitorului, precum şi o minunată ripidă aurită, dăruită tot de domnitor, în 1497. Cei care trec pragul Mănăstirii Putna descoperă aici și Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, făcătoare de minuni, din secolul al XV-lea și care, potrivit tradiției, a fost adusă în Moldova de Maria de Mangop, a doua soție a lui Ștefan cel Mare.  

La Putna îşi doarme somnul de veci Sfântul Voievod Ștefan cel Mare care a murit la 2 iulie 1504, după 47 de ani de domnie. Putna este şi astăzi, la peste 500 de ani de la moartea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, o candelă aprinsă a acestui popor, un punct de reper în redescoperirea noastră ca neam şi ca trăire românească autentică, bazată pe valori şi pe curajul mărturisirii dreptei credinţe.  

 

 

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Putna, ctitorie de seamă a Sfântului Ștefan cel Mare, reper de curaj, credință și iubire de neam
Loading
/

DISTRIBUIE

z

ASCULTĂ LIVE

RADIO RENAȘTEREA

Mai multe din Documentare
Efectele Aghesmei Mari şi întrebuinţarea ei

Efectele Aghesmei Mari şi întrebuinţarea ei

Cuvântul agheasmă în limba greacă înseamnă apă sfințită. După importanţa şi modul ei de întrebuinţare, agheasma este de două feluri: Agheasmă Mare şi Agheasmă Mică. În Biserica Ortodoxă, în ajunul şi în ziua sărbătorii Botezului Domnu­lui (5 şi 6 ianuarie), se...

Viața Arhimandritului Cleopa Ilie

Viața Arhimandritului Cleopa Ilie

Părintele Cleopa Ilie a fost unul dintre marii duhovnici ai Moldovei, care, mânat de dorința de a face bine, și-a dedicat întreaga viață rugăciunii și pocăinței, ajutând și pe alții să dobândească harul primit de la Dumnezeu. Părintele Patriarh Daniel l-a numit „dar...

ARHIEPISCOPUL JUSTINIAN CHIRA (28 mai 1921 – 30 octombrie 2016)

ARHIEPISCOPUL JUSTINIAN CHIRA (28 mai 1921 – 30 octombrie 2016)

Înaltpreasfinția Sa, JUSTINIAN CHIRA, vrednicul de pomenire Arhiepiscop al Maramureșului şi Sătmarului, a fost fiul unei familii de gospodari harnici și credincioși din satul Plopiș, având ca părinți pe Ilie Chira (1871-1937) și Maria Chira, născută Puț (1884-1949)....