S-au împlinit 130 de ani de la nașterea Ecaterinei Teodoroiu, prima femeie ofițer din armata română, care și-a sacrificat viața pe câmpul de luptă și a căzut eroic, în fruntea plutonului pe care-l conducea, în 22 august 1917, în timpul luptelor de la Mărășești.
Cătălina Vasile Toderoiu (ulterior ea și-a luat numele Ecaterina Teodoroiu) s-a născut în 14 ianuarie 1894, în comuna Vădeni, județul Gorj, într-o familie modestă, cu mulți frați și surori.
A urmat cursurile școlii româno-germane din Târgu Jiu, apoi a plecat la București pentru a deveni învățătoare, unde a urmat și cursuri de infirmieră.
Când România a intrat în război de partea Antantei, Ecaterina Teodoroiu s-a alăturat unei cohorte de cercetași din Târgul Jiu și în primele zile ale luptelor a contribuit la îngrijirea răniților. Devotamentul său în îngrijirea răniților a atras atenția inclusiv a reginei Maria, care a chemat-o la București pentru a o cunoaște.
Pierderea unor frați în timpul luptelor din campania anului 1916 a determinat-o pe Ecaterina să se înscrie ca voluntară în armată, lucru acceptat cu greu de oficialii militari. A contat în cele din urmă curajul său, dar și episodul care i-a sporit faima, și anume acela că în 14 octombrie 1916, alături de alte femei și localnici, a luptat cot la cot cu soldații armatei române aflați la Podul Jiului.
Cu toții au reușit să-i alunge pe germanii care încercau să intre în oraș. Acest fapt a avut un mare ecou în rândul opiniei publice românești, dar a contat și pentru moralul armatei române, precizează Prof. Dr. Dorin Stănescu într-un articol publicat în Ziarul Lumina.
Curând faptele de vitejie ale Ecaterinei Teodoroiu s-au înmulțit. Ea a fost, însă, rănită în luptele de la Filiași din 6 noiembrie 1916 și a fost vizitată la spital chiar de regina Maria. De altfel, prețuirea reginei avea să se manifeste ulterior prin conferirea gradului onorific de sublocotenent.
Ecaterina Teodoroiu s-a aflat în calitate de combatantă în cadrul Regimentului 43/59 Infanterie. La numai două zile de la sosirea în zona frontului, regimentul său, amplasat pe dealul Secului-Muncel, a fost atacat de un regiment german. „Înainte, băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!” aveau să fie ultimele ei vorbe către plutonul pe care îl comanda.
Ecaterina Teodoroiu a fost lovită de două gloanțe inamice care i-au curmat viața în ziua de 22 august, în urmă cu 106 ani.
Foto credit: Ziarul Lumina / Diac. Andrei Butu
