În data de 17 mai se împlinesc 15 ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Arhimandrit Ioan Iovan, duhovnicul Mănăstirii Recea din județul Mureș și mărturisitor al Ortodoxiei în închisorile comuniste.

S-a născut în familia preotului Gavril și al preotesei Maria Iovan din localitatea Husasău de Criș, județul Bihor, în data de 26 iunie. A urmat școala primară în satul natal, liceul în Oradea, și cursuri universitare la Facultatea de Teologie din Cluj.

În 1946 și-a susținut teza de licență la Facultatea de Teologie din Sibiu, cu tema „Sfânta Euharistie și viața mistică”, iar un an mai târziu și-a început doctoratul în teologie.

Mănăstirea Vladimirești

Intră în viața monahală la Mănăstirea Sihastru, fiind tuns de către Episcopul Antim Nica. Ulterior, în 1948 a fost hirotonit diacon, iar în 1949 ieromonah la Mănăstirea Vladimirești, de către Episcopul Nicolae Popovici.

Era episcopul locului, dar şi omul căruia, potrivit mărturiilor istorice, i se asemăna prin râvnă pentru Biserică şi intransigentă faţă de puterea comunistă ce se instala. Această atitudine, episcopul Nicolae Popovici a plătit-o cu înlăturarea din scaun şi moartea în condiţii umile, iar Părintele Ioan cu temniţă.

A slujit la Mănăstirea Vladimirești timp de șapte ani, perioadă în care a promovat o viață duhovnicească intensă, întemeiată pe deasă împărtășanie.

Numărul mare de credincioși care veneau la Mănăstirea Vladimirești și mișcarea duhovnicească din jurul așezământului monahal a atras antipatia sistemului comunist. Astfel, se făcea propaganda împotriva pelerinajelor la mănăstiri, erau persiflate actele de pietate a credincioşilor, erau restrânse drepturile şi libertăţile religioase.

Arestarea și caterisirea

În aceste condiţii, Părintele Ioan a scris un memoriu în care spunea, printre altele: „partidul are reprezentanţi în Biserică pe domnii împuterniciţi. Bisericii de ce nu i se acordă dreptul de a merge prin şcoli şi în cazărmi, unde, sub masca atacării misticismului, se neagă credinţa în Dumnezeu? Oare asta este libertatea cultului şi metoda ideologică în R.P.R.? Categoric, nu! Aceasta este metoda cea mai perfidă de prigoană religioasă”.

Drept urmare, a fost arestat în data de 30 martie 1955 și caterisit la presiunile sistemului politic. A fost anchetat de Securitatea din Galați, fiind judecat și condamnat la moarte în primă instanță. Ulterior, sentința fiind comutată pe viață. A executat nouă ani şi jumătate, până în 1964, când au fost amnistiaţi deţinuţii politici.

A trecut prin mai multe penitenciare, îmbolnăvit grav la Galaţi, este dus la Văcăreşti. Şi aici, ca şi la Galaţi, oficia tainic Sfânta Liturghie. Potirul era o cutiuţă de ebonita, iar vinul se aducea în sticluţe de vin tonic. De la Văcăreşti a ajuns la Penitenciarul Jilava, penitenciar de tranzit.

Amnistierea și reabilitarea

A fost eliberat din închisoare în anul 1964, stabilindu-şi domiciliul în Bucureşti, pentru a nu le crea probleme celor apropiaţi. În 1979 a scris un memoriu pe care l-a predat Înaltpreasfinţitului Mitropolit Antonie Plămădeală, pe atunci secretar al Sfântului Sinod. Acesta l-a prezentat Sfântului Sinod şi urmarea a fost ridicarea caterisirii, pe data de 26 iunie 1979.

A slujit apoi un an la Mănăstirea Cernica și alţi doisprezece ani la Mănăstirea Plumbuita din Bucureşti, iar începând cu anul 2003 a devenit duhovnicul Mănăstirii Recea.

Părintele Ioan Iovan a trecut la Domnul în data de 17 mai 2008, cu puțin timp înainte de împlinirea vârstei de 86 de ani.

Sursă foto: Ortodoxia Tinerilor