Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron, „viteaz a lui Hristos” în iconografie

de Eseu

Prăznuit în data de 17 februarie în calendarul ortodox, iar în cel romano-catolic în ziua de 9 noiembrie, Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron a fost militar în armata romană și a trăit în vremea a doi mari împărați, Maximian și Maximin în veacul al IV-lea (respectiv anul muceniciei sale 306). Numele său cu traducere din limba greacă se definește drept darul lui DumnezeuΘεóδωρος.

Fiind încorporat în oastea tironilor în Amasia, oraș din Turcia, în acele vremuri s-a iscat o mare prigoană împotriva creștinilor, fapt ce l-a determinat pe tânărul soldat să își recunoască credința în Hristos. Înainte de a fi prins și aruncat în temniță, el a badjocorit idolii elinilor, ca pe unii ce au fost plăzmuiți de oameni, dându-le foc. Pedeapsa la început a fost de a-l fi lăsat să moară în închisoare de sete și de foame.

În întunericul închisorii viitorul mucenic, ca printr-o minune l-a auzit pe Mântuitorul Iisus ce l-a încurajat, zicându-i: „Nu te teme, Teodore, căci Eu sunt cu tine; de hrana cea trupească și de băutura cea pământească de acum nici să nu te mai atingi, căci cu Mine vei fi în împărăția Mea cea cerească și veșnică”. O mulțime de îngeri s-au pogorât în temniță, iar ostașii ce îl păzeau s-au speriat, temându-se de vedenia ce a strălucit în adâncul prinsorii. După mai multe încercări de a-l face să își părăsească credința, Sfântul a rămas consecvent în tăria convingerii sale, iar mai apoi a fost condamnat la moarte prin ardere. Astfel, Sfântul Mare Mucenic Teodor din rândul tironilor și-a dat sufletul în mâinile binefăcătorului Său, Hristos.

În Sinaxarul pravoslav se menționează de o minune ce s-a petrecut la aproximativ 50 de ani de la adormirea Sfântului Mucenic, în perioada, în care a domnit împăratul Iulian Apostatul (361-363). Fiind și acesta, la fel ca și cei doi împărați deja pomeniți, potrivnic creștinilor a dat ordin guvernatorului orașului Constantinopol să stropească toate bunurile din piețele urbei cu sângele jertfit idolilor, acest eveniment petrecându-se chiar în prima săptămână din Postul Mare a Sfintelor Paști. În acest moment, Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron s-a arătat în vis Arhiepiscopului Eudoxie al cetății poruncindu-i să nu îi lase pe creștini a cumpăra nimic din piețe, ci să se limiteze să mănânce doar miere și grâu fiert.

În amintirea acestei minuni, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Mare Mucenic Teodor și în prima sâmbătă din Postul Mare (numită și Sâmbăta Sfântului Teodor sau Sâmbăta colivelor), creștinii duc în lăcașurile de cult coliva, pomenind anual pe cei adormiți. Despre o altă minune se consemnează că ar fi fost legată tot de prezența și vitejia Sfântului Mucenic a lui Hristos.  S-a consemnat că încă de pe vremea când armata era condusă de generalul Vringa, iar viitorul mucenic Teodor se afla împreună cu mai mulți oșteni un balaur înfricoșa pe locuitorii respectivului ținut. Singurul ce s-a încumetat a merge spre a-l prinde a fost Teodor. A călărit căutând balaurul printr-o pădure, dar într-un sfârșit, ostenit de drum, a adormit la umbra unui copac falnic. Trecând pe acolo o femeie credincioasă cu numele Evsevia a văzut pe oșean dormind, și de îndată l-a trezit, avertizându-l de prezența temutului balaur, dar Sfântul Teodor îmbărbătat de Dumnezeu, se luptă și lovește cu sulița fiara și o răpune, asemeni Sfântului Mare Mucenic Gheorghe[1]. Minunea uciderii balaurului va deveni scenă reprezentativă în icoanele de tip haghiografic.

În iconografia bizantină Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron este pictat asemeni unui soldat roman, cu toate însemnele și elementele caracteristice ținutei militare a epocii antice: cămașă lungă, platoșă, coif, mantie amplă, sandale în picioare, având, de asemenea armele: sulița, arcul și tolba cu săgeți, spada lungă, scutul de apărare. Patru sunt reprezentările semnificative ale Sfântului Teodor: a) Sfântul apare singur (bust sau în picioare), b) Sfântul apare împreună cu Sfântul Teodor Stratilat sau cu alți sfinți, c) Sfântul apare omorând balaurul, d) Sfântul apare înfățișat pe cal. Figura sa monumentală se regăsește în spațiul bisericii, în absida sudică, reprezentat în mărime naturală, în picioare, nelipsit fiind din decorația bizantină și postbizantină. El este redat împreună cu alți sfinți militari, mari mucenici, asemeni: Dimitrie, Gheorghe, Teodor Stratilat, Mina, Longin, Mercurie, Procopie și alții. Dionisie din Furna în Erminia sa lasă câteva detalii spre a fi folosite de iconari dealungul timpului, și anume: Teodor Tiron, cu barba neagră [stufoasă], cu părul până din sus de urechi[2]. Câteodată fiind zugrăvit alături de Sfântul Teodor Stratilat, tot din Erminie aflăm: că acesta din urmă trebuie să fie reprezentat tânăr cu părul creț, cu puțină barbă creață [împărțită în două][3].

Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron, tempera pe lemn, sec. al X-lea, Biserica Mănăstirii Sfânta Ecaterina, Sinai

Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron, tempera pe lemn, sec. al X-lea, Biserica Mănăstirii Sfânta Ecaterina, Sinai

 

Într-o redactare iconografică arhaică de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina de la Muntele Sinai, îl vizualizăm pe Sfântul Mare Mcenic Teodor Tiron redat pe cal, omorând balaurul. Icoana face parte dintr-un diptic ce îl are simetric, pe celălalt panou pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe[4]. Aparținând unui iconar georgian, stilul de reprezentare este influențat de atelierele locale, tradiționale ale vremii.

Cromatica caldă înregistrează culori terne de: ocru, sienă arsă, negru, dar și alb ce dă strălucire și luminozitate temei. Preponderența liniei ce se arcuiește în jurul figurii și o caracterizează, definește stilul grafic al ei. Portretul sugestiv prezintă detaliile recognoscibile ale sfântului mărturisitor – părul scurt și baraba stufoasă. Unul dintre cele mai frumoase exemple ale figurii sale provine din Biserica Protaton de la Sfântul Munte Athos și i se datorează renumitului pictor din școala macedoneană, Manuil Panselinos, trăitor în veacul al XIV-lea.

Manuil Panselinos, Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron, frescă, 1290, Biserica Mănăstirii Protaton, Sfântul Munte Athos

Manuil Panselinos, Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron, frescă, 1290, Biserica Mănăstirii Protaton, Sfântul Munte Athos

Sfântul este înfățișat tânăr cu chip feciorelnic și încrezător. El poartă veșminte ostășești iar armura sa îi acoperă bustul peste care o mantie de culoarea violetă este legată pe umărul drept. Portretul ni-l arată cu trăsături armonioase, fața prelungă, ochii pătrunzători, reliefați de sprâncenele frumos arcuite. Părul desenat în bucle ample și barba despicată în două dau expresie și plasticitate chipului său. Nimbul mare de culoarea ocru oranj încadrează, și delimitează fața sa, de fondul gri albăstrui, dându-i nota de spiritualitate. În mâna dreaptă Sfântul Teodor ridică o suliță, semn al biruinței în fața vrășmașului și a temutului balaur. Cu litere deschise la culoare sunt scrise în jurul chipului de o parte și alta: Ο Αγιος Θεóδωρος Τρων – Sfântul Teodor Tiron. Cromatica sobră, reținută se înscrie într-o armonie de albastru rafinat și oranj, în vreme ce Panselinos[5], pictorul școlii macedonene dă importanță luminii ce se concentrează pe fața și mâinile Sfântului Marelui Mucenic.

Angelos Akotantos, Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron omorând balaurul, frescă, sec. al XV-lea, Muzeul Creștin și Bizantin, Atena

Angelos Akotantos, Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron omorând balaurul, frescă, sec. al XV-lea, Muzeul Creștin și Bizantin, Atena

În icoana din secolul al XV-lea, de la muzeul atenian,[6] Mucenicul Teodor Tiron ne apare pictat în picioare, într-o atitudine dinamică, fiind surprins în momentul în care răpune balaurul colorat în verde cu sabia sa monumentală. Impresionantă este ținuta sa ostășească cu toate elementele care îi caracterizează pe sfinții militari. De data aceasta mantia ce se ordonează simetric de pe cei doi umeri are culoarea roșu stins, culoare ce ne amintește de sacrificiul său suprem, al muceniciei sale pentru Hristos. Pe brațul stâng, ce echilibrează mișcarea se vede arcul, și tolba cu săgeți, în timp ce teaca îndreaptată în sus e strânsă cu putere. În jurul său pe fondul de aur se văd două vârfuri muntoase, iar în partea de jos urmele unei adâncituri (sau a unui râu) sunt scrise câeva litere alături de numele pictorului cretan Agellos. În partea dreaptă și sus apare din cerurile preaînalte mâna binecuvântând a Mântuitorului ce încuvințează sfântul triumfător.

 

Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat și Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron, tempera pe lemn, sec. al XV-lea, Muzeul Ermitaj, Saint Petersburg

Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat și Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron, tempera pe lemn, sec. al XV-lea, Muzeul Ermitaj, Saint Petersburg

În icoana rusească ce aparține școlii de la Novgorod cei doi sfinți militari sunt redați în picioare, având poziții și straie asemănătoare. Ambii susțin sulițe zvelte în mâna dreaptă, iar în cea stângă, săbii așezate în teaca lor. Tunica largă în spate, dar strânsă peste umăr e pictată când în roșu, pentru cel dintâi, când în nuanțe pământii, pentru cel de-al doilea. Chipurile lor încununate de aureola amplă sunt distincte și bine caracterizate, indiviualizate pentru fiecare în parte. Dacă forma ușor ovoidală a capului Sfântului Teodor Stratilat sintetizează detaliile faciale, la Sfântul Teodor Tiron ea este mult alungită și puțin mai mare, astfel, fruntea amplă prelungește ansamblul chipului. Cu toate acestea se vizualizează mici diferențe; nasul, ochii, dar mai cu seamă lumina sunt tratate asemănător iconografic. Distict este părul și baraba celor doi mucenici. Deasupra lor într-un semicerc se observă, în dimensiuni mult micșorate bustul Mântuitorului, în gestul blagoslovirii cu ambele mâini.  Pe fondul auriu se citesc numele celor doi sfinți scris cu culoarea roșie. Frumusețea culorilor, proporția voit alungită, grașioasă a formelor și desenul mult simplificat ni arată ca demni urmași și mărturisitori ai lui Hristos. Carcterizând întreaga sa viață și moarte martirică, Condacul ne așează înainte faptele minunate săvârșite de Sfântul Mare Mucenic Teodor:“Credința lui Hristos ca pe o pavăză, înăuntru în inima ta primind-o, puterile cele potrivnice le-ai călcat în picioare, pătimitorule, și cu cunună cerească ai fost încununat, în veci, Preafericite Teodor, ca un nebiruit”. (Condac, glasul al 4-lea)


[1] Viețile Sfinților pe luna Februarie, ediția II, Ed. Episcopiei Romanului, 1999, pp. 219, 220.

[2] Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Ed. Sophia, București, 2000, p. 154.

[3] Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, p. 154.

[4] http://riowang.blogspot.com/2020/04/saint-george-and-other-warrior-saints.html accesat 18 02. 2023 ora 10 19.

[5] https://www.kaliterilamia.gr/2020/09/1204-1453.html accesat 17 02. 2023 ora 21 41.

[6] https://www.ebyzantinemuseum.gr/?i=bxm.el.exhibit&id=227 accesat 17 02. 2023 ora 15 02.

 

DISTRIBUIE

z

ASCULTĂ LIVE

RADIO RENAȘTEREA

Mai multe din Eseu
Sfințenia și sfinții în tradiția răsăriteană

Sfințenia și sfinții în tradiția răsăriteană

(versiune revizuită a studiului publicat în revista Tabor, nr. 6, iunie 2018) 1. Sfințenia ca însușire proprie lui Dumnezeu. Raportul dintre sfințenie și celelalte atribute divine. Părintele Dumitru Stăniloae consideră că luată în ea însăși, sfințenia este un atribut...

Psalmii | Arhim. Simeon Pintea

Psalmii | Arhim. Simeon Pintea

Psalmii reprezintă, alături de imnografie, o componentă însemnată în cultului ortodox. Toate slujbele au în alcătuirea lor Psalmi sau stihuri alese din Psalmi. Fără îndoială, Psalmii sunt o moștenire din cultul Vechiului Testament. Ei reprezentau și atunci conținutul...

Ce-ar fi fost dacă…? | Mircea Gelu Buta

Ce-ar fi fost dacă…? | Mircea Gelu Buta

În anul 1990, la puţină vreme după căderea regimului comunist, când Biserica naţională putea din nou să se manifeste liber şi să adune oamenii în comunitatea ei de iubire şi credinţă, au început să apară întrebări, inclusiv în presă, de genul „Ce s-ar fi întâmplat...