Singurătatea şi comuniunea

de | mai 7, 2020 | Mitropolitul Andrei - Articole

Autor: † ANDREI, Arhiepiscopul și Mitropolitul Clujului

A trecut Postul Mare, au trecut şi Sfintele Paşti, răstimp în care situaţia ne-a obligat să fim singuri. Epidemia de coronavirus ne-a determinat să păstrăm distanţa socială şi să ne ferim de Covid-19. Am încercat pe cât ne-a fost cu putinţă să nu ne îndepărtăm de cei dragi şi să nu cădem în depresie.

Dacă e să fim obiectivi, vom recunoaşte că totuşi această perioadă, cu toată sforţarea noastră, ne-a marcat şi că tare dorim să-i putem reîntâlni faţă către faţă pe credincioşii noştri şi pe toţi cei dragi. Aşteptăm cu nerăbdare să se diminueze pandemia şi să aibă credincioşii acces în biserică.

La modul ideal, singurătatea poate avea şi un rol pozitiv. Numai că noi nu suntem întotdeauna la înălţimea duhovnicească de a gusta binefacerile însingurării. Avva Ruf a fost întrebat: „Ce este liniştea? Şi care este folosul ei? Iar bătrânul i-a zis: liniştea este a sta în chilie cu frica şi cunoştinţa lui Dumnezeu, ferindu-te de pomenirea de rău şi de cugetarea înaltă. Acest fel de linişte fiind născător de toate faptele bune, ne păzeşte de săgeţile vrăjmaşului cele înfocate, nelăsându-ne să fim răniţi de ele[1]. De fapt, Însuşi Mântuitorul căuta clipe de linişte în singurătate. După prima înmulţire a pâinilor, citim că „dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să se roage singur” (Matei 14, 23). Ba chiar și ucenicilor le-a dat acest sfat: „El le-a zis: Veniți voi înșivă de o parte, în loc pustiu, și odihniți-vă puțin. Căci mulți erau care veneau și mulți care se duceau și nu mai aveau timp nici să mănânce” (Marcu 6,31).

Modul pozitiv de funcţionare al singurătăţii ni-l descoperă şi unul din clasicii literaturii noastre: „Când, în singurătate, începi să te asculţi pe tine singur, şi să cobori în marea taină, în tine însuţi, să-ţi dai seama că exişti ca o fiinţă separată de tot restul lumii, dar cu care iei clipă de clipă contact, nu mai poţi dubita în existenţa Creatorului, nici să crezi în nimicirea ta totală prin moarte. Se pun în faţa ta două mistere, care sunt însă două realităţi: unul eşti tu, mărginit şi parcă totuşi inepuizabil ca obiect de cercetat şi cunoscut; şi altul e nemărginit; Fiinţa Supremă, pe care dacă ai  studia-o şi ai încerca să o cunoşti rânduri de veşnicii, nu vei putea epuiza niciodată suprema realitatea[2].

Acesta este modul pozitiv de a te folosi de singurătate. Dacă încă nu ai nişte repere duhovniceşti, poţi derapa în depresie. Noi nădăjduim că în momentul în care restricţiile se vor încheia, oamenii care-şi pun problema spirituală cu seriozitate, cu mai multă râvnă va căuta biserica şi se vor preocupa de comuniunea liturgică.

În Biserică se creează o emulaţie duhovnicească, de aceea Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă „să luăm seama unul altuia, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune, fără să părăsim Biserica noastră, precum le este obiceiul unora, ci îndemnători făcându-ne” (Evrei 10, 24-25) .

În biserică, sufletul îşi găseşte liniştea şi se încarcă de iubire faţă de ceilalţi, căci spune Sfântul Vasile cel Mare: „cine, oare, mai poate fi socotit vrăjmaş al altuia, atunci când îşi uneşte glasul la un loc cu el, pentru a da laolaltă laudă lui Dumnezeu? Psalmodia aduce cu sine tot ce poate fi mai bun: iubirea, făcând din tovărăşia laolaltă a glasului un fel de trăsură de unire între oameni, aducând pe credincioşi laolaltă într-un singur glas de cor, psalmul este alungătorul demonilor, aducătorul ajutorului îngeresc[3].

Sfântul Pavel, referindu-se la importanţa comuniunii liturgice, zice: „Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtășirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Căci o pâine, un trup suntem cei mulţi, căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine” (1Corinteni 10, 16-17).

Comuniunea perfectă o stabilim la Sfânta Liturghie. Primii creştini numeau prima parte a Liturghiei „synaxis” sau „adunare”. „Este foarte important să realizăm că această «adunare», venirea împreună a multora care devin un trup, este într-adevăr începutul  sau chiar însăşi condiţia Liturghiei    – rugăciunea  comună a Bisericii”.[4]

Noi sperăm că dorinţa creştinilor de a se aduna la Biserică să nu fie slăbită de această perioadă de pandemie ci, din contră, ea să devină mai puternică. Gândirea seculară care-i influenţează pe unii oameni, ne rugăm Domnului să fie depăşită.

În „Explicarea Dumnezeieştii Liturghii”, Părintele Stefanos Anagnostopoulos ni-l pune în faţă pe Domnul Costes, om necredincios, care mergând la rudeniile sale dintr-un sat în ziua de Crăciun, efectiv L-a văzut la Sfânta Liturghie pe Hristos euharistic.[5]

Ne rugăm lui Dumnezeu ca această perioadă de încercare să treacă, pandemia să se termine, iar dumneavoastră  în număr şi mai mare să puteţi veni la biserică. Hristos a înviat!

 

†ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului
 şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului  


[1] Patericul, Editura Reîntregirea, Alba –Iulia, 1990, p. 205.

[2] Ion  Agârbiceanu, Fața de lumină a creştinismului, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2006, p. 39.

[3] Psaltirea, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1981, p. 6.

[4] Pr. Alexander Schmemann, Liturghie şi viaţă, Editura Basilica, Bucureşti, 2014, p. 73.

[5] Protopresbiter Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeieştii Liturghii, Editura Bizantină, Bucureşti, 2005, p.447.

Ultimele articole

3 decembrie –  Sfântul Proroc Sofronie

3 decembrie – Sfântul Proroc Sofronie

Este numit în cărțile ebraice Tefanian, adică „straja Domnului” sau „cunoscătorul celor ascunse”. Proorocul Sofronie și-a împlinit misiunea profetică în timpul regelui Iosia din regatul Iuda (640-609). În cartea lui, alcătuită din trei capitole, Proorocul Sofronie...

„Fii bun de Crăciun!”, alături de Filantropia Ortodoxă Dej

„Fii bun de Crăciun!”, alături de Filantropia Ortodoxă Dej

Asociatia Filantropia Ortodoxă filiala Dej demarează, pentru al șaselea an consecutiv, campania „Fii bun de Crăciun!”. Aceasta se desfășoară în perioada 1 – 21 decembrie 2020 și are ca scop colectarea de donaţii, sub orice formă, pentru a ajuta copiii şi bătrânii...

Ζωή, Κρίσις și COVID-19 – după un an

Ζωή, Κρίσις și COVID-19 – după un an

Ioan Lisandru Bălan „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”             Cum se poate, – se întreba un părinte din secolele IV-V – să ne lăsăm impresionați de „dileme” precum cea legată de cazul în care ar...

Episcopul Iustin: Când parcă totul era pierdut, când toate lucrurile ne erau potrivnice, Dumnezeu a venit și a împlinit visul românilor

Episcopul Iustin: Când parcă totul era pierdut, când toate lucrurile ne erau potrivnice, Dumnezeu a venit și a împlinit visul românilor

Marți, 1 Decembrie, cu începere de la ora 10,00, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit Slujba de Te-Deum la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime ”din Municipiul Baia Mare, cu prilejul sărbătoririi Zilei Naționale a României, zi...

Cei bolnavi vin cu credinţă, încărcaţi de suferinţă

Cei bolnavi vin cu credinţă, încărcaţi de suferinţă

„Rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate, se vor ierta lui”.  (Iacov 5, 15) Cu nostalgie îmi aduc aminte că, din tinereţea mea, la praznicul Adormirii Maicii Domnului făceam pelerinaj pe jos, dimpreună cu mulţi...

Un Patriarh harismatic pentru vremuri atipice

Un Patriarh harismatic pentru vremuri atipice

Pe 22 iulie 2020, Părintele Patriarh Daniel împlinește 69 de ani. De aici, din Cluj, de lângă zvelta catedrală ridicată de episcopul Nicolae Ivan, gândurile noastre bune se îndreaptă către Preafericirea Sa, iar pe Bunul Dumnezeu Îl rugăm să-i dăruiască ani mulți cu...

Încă o dată despre Biserică

Încă o dată despre Biserică

Biserica este aşezământul sfânt întemeiat de Mântuitorul Hristos pentru mântuirea oamenilor. Biserica ia fiinţă „prin iradierea Duhului Sfânt din trupul lui Hristos în celelalte fiinţe umane, lucru care începe la Rusalii, când Duhul Sfânt coboară peste apostoli,...