Discutând despre cele sfinte, un om îi spuse unui călugăr:
– Părinte, eu cred în Dumnezeu, însă nu prea merg la Biserică. Nu am mai fost la slujbe sau la spovedanie de mult timp şi mi cred că este neapărat să mergi. Este suficient să crezi în Dumnezeu şi atât.
– Fiule, îi spuse atunci călugărul, ai o cămaşă foarte frumoasă. Nedumerit, omul nu a mai ştiut ce să zică, însă călugărul a continuat:
– Spune-mi, porţi toată ziua această cămaşă?
– Da, răspunse omul.
– Dar două zile, o porţi?
– S-ar putea.
– Dar o săptămână sau o lună, o porţi?
– Nu, părinte, bineînţeles că nu.
– De ce? – îl mai întrebă călugărul ca şi când nu ar fi priceput.
– Fiindcă se murdăreşte şi trebuie spălată. Abia după aceea o iau iarăşi pe mine, când este curată şi frumoasă.
– Păi, vezi, fiule! Aşa cum se murdăreşte cămaşa ta şi trebuie spălată pentru a o purta iarăşi, la fel şi sufletul se „murdăreşte” de păcate şi răutate şi cum 1-ai putea curăţa dacă nu la spovedanie şi la slujbe, prin dragostea şi harul Domnului?!
„Intră în Biserică şi te căleşte! Aici nu se trage la judecată, ci se dă iertarea păcatelor. ” ( Sfântul Ioan Gură de Aur )
Leon Magdan, Cele mai frumoase Pilde şi povestiri creştin-ortodoxe, Editura Aramis
