Un pas înainte înspre mântuirea lumii – gânduri la Praznicul Nașterii Domnului –

de | sept. 8, 2021 | Eseu

Iubiții mei,

Anul bisericesc este străjuit de două mari praznice dedicate Maicii Domnului. Deschis de aniversarea nașterii dânsei, el este chemat înspre zenit odacă cu plecarea ei la ceruri.

Evenimentul de astăzi are în centru minunata ei venire în lume. Minunată nu pentru că ar fi rezultatul unor evenimente realizate pe cale supranaturală (căci conform doctrinei noastre, dânsa s-a născut în chip firesc, în ciuda vârstei înaintate a părinților, fapt ce dă evenimentului un aspect miraculos și va purta chiar și păcatul strămoșesc până la momentul zămislirii; singurul ei păcat de altfel), ci pentru toate cele cărora le dă startul.

Venită ca urmare a rugăciunilor ardente ale părinților Ioachim și Ana, considerați de societatea vremii păcătoși și drept urmare, obligați să treacă printr-un adevărat proces de izolare socială, nașterea Fecioarei va fi urmată de o binecuvântată făgăduință. Aceea de a fi încredințată templului, unde va fi mai aproape de Domnul, cu care va avea o legătură specială. Aici se vor întâmpla evenimente minunate, precum ne relatează o scriere veche, cotată în rândul apocrifelor, dar totuși importantă, respectiv Protoevanghelia lui Iacov. Zaharia va fi cel care o va descoperi și o va învrednici să intre în Sfânta Sfintelor, iar vocația ei mistică va căpăta noi accente și roluri.

Dincolo de toate aceste aspecte și de valoarea lui teologică (căci reprezintă ziua în care Mântuirea lumii începe a se lucra, precum frumos o subliniază cântările noastre bisericești), sărbătoarea de azi e importantă și din alt punct de vedere. E ziua Mamei. A Maicii noastre, a tuturor. Dacă în tradiția seculară, data de 8 martie a supraviețuit drept aniversarea femeii creștine și, în tradiția noastră, a mamei mai presus de toate cele, în cea creștină, ea ar trebui să fie un Praznic aparte. Fecioara e Maica noastră a tuturor. O mărturisim cu buzele, în cântări și ne străduim s-o facem într-un chip și mai profund cu inima. E musai, căci simțim aceasta. De câte ori, când ochii noștri erau scăldați de amare lacrimi, iar obrajii ne erau brăzdați de râuri de dureri, n-am înălțat inima spre dânsa? Iar rugăciunile noastre fierbinți au primit mereu răspuns și sufletele noastre alinare. Căci nimeni nu știe să aline mai bine ca mama. E-n firescul lucrurilor ca o mamă bună să-și înțeleagă și să-și aline copilul aflat la ceasul durerii.

La fel cum e normal pentru un copil cuminte să-i fie alături mamei la ceas de bucurie. Ce copil responsabil ar lipsi la ziua mamei sale? Sau care dintre fii și-ar permite să-i pricinuiască în vreun fel supărare? Dimpotrivă, ziua mamei reprezintă contextul unor frumoase întrevederi, în care micile supărări cotidiene sunt date uitării, pacea se așterne, fie ca permanență, sau ca armistițiu, peste viețile tuturor, iar inimile tresaltă de bucurie întâlnirii. Într-o lume care a ieșit de curând dintr-o ciudată experiență ce nu permitea întrevederea și întâlnirea, pe care cei mai mulți dintre noi, dacă nu chiar toți, nu ne-o dorim a se repeta, întâlnirea cu Maica ne invită la redescoperirea valențelor spirituale ale vieții sociale. Să profităm la maximum de această oportunitate.

Să-i cerem Fecioarei, a cărei naștere o aniversăm, să facă din întâlnirea noastră în rugăciune și din cea cu Dânsa și Fiul, în chip Euharistic, o permanență a vieții noastre spirituale. Și să presare-n inimile noastre și-așa rănite de-atâtea dureri, pace, lumină și tămăduire. Îndrăzniți!

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro.

Ultimele articole

Cuviosul Efrem Katunakiotul și teologia pustiei

Cuviosul Efrem Katunakiotul și teologia pustiei

Monahismul athonit a însemnat mereu un reper de viață duhovnicească pentru lumea ortodoxă, în pofida perioadelor de impas pe care le-a traversat de-a lungul timpului. El a cucerit prin istoria lui milenară, prin tezaurul de artă bisericească de inspirație bizantină,...

Mai multe din Eseu
Veghe epifanică

Veghe epifanică

Luna ianuarie adună sub cupola pomenirilor cu slove sfinte figuri îngerești de părinţi aflaţi în proximitatea străvezimii dumnezeiești într-o măsură care cere și din partea ochilor noștri aripi de lumina. De veghe gerarului și înainte-mergător Înainte-Mergătorului,...

Praznicul împărătesc al Botezul Domnului și icoana sa

Praznicul împărătesc al Botezul Domnului și icoana sa

Considerată sărbătoare împărătească, Botezul Domnului denumită în popor şi Boboteaza, este ţinută la data de 6 ianuarie în Biserica Răsăriteană[1]; amintindu-ne de botezul primit de Mântuitor din mâna Sfântului Ioan Botezătorul în râul Iordan[2]. Acest praznic se mai...

Invitații și „cina” cu Stăpânul

Invitații și „cina” cu Stăpânul

Aspecte introductive Capitolul al patrusprezecelea al relatării Sfântului Luca, în cadrul căreia este plasată pericopa evanghelică de astăzi, vine parcă să reia, în aceeași logică, însă pe baza altui studiu de caz, ideile enunțate în duminica precedentă. De această...

A privi în sus

A privi în sus

Aspecte contextuale Propovăduirea Mântuitorului, în centrul căreia se găsește o polemică și o pildă, va fi urmată, cum s-a mai întâmplat și cu alte ocazii, de o minune. De această dată, atent la context și detalii, medicul Luca ține să specifice timpul în care se va...