În data de 16 noiembrie, este celebrat anual patrimoniul mondial UNESCO de pe teritoriul României.

România are înscrise, în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO, opt elemente:

1. Biserici cu pictură murală din nordul Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea (1993);
2. Mănăstirea Hurezi (1993);
3. Sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999);
4. Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (1999); centrul istoric Sighişoara (1999);
5. Ansamblul bisericilor de lemn din Maramureş (1999);
6. Situl natural Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (1991);
7. Pădurile de fag antice şi primitive din Carpaţi şi alte regiuni ale Europei (2017) – pădurile vizate din România sunt cele de la Izvoarele Nerei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Domogled-Valea Cernei – judeţul Caraş Severin; Masivul Cozia, Lotrişor – judeţul Vâlcea; Codrul secular Şinca – judeţul Braşov; Codrul secular Slătioara – judeţul Suceava; Groşii Ţibleşului şi Strâmbu Băiuţ – judeţul Maramureş;
8. Peisajul minier de la Roşia montană (2021).

Monumente ecleziastice

Mai mult de jumătate dintre monumentele istorice ale țării noastre, de importanță națională și locală, sunt monumente ecleziastice: biserici de mănăstire, biserici parohiale, biserici de lemn ale comunităților rurale, capele de cimitire, biserici de bolniță, aparținând unor vechi ansambluri monastice, menționa Patriarhul Daniel anul trecut la un eveniment dedicat împlinirii a 65 de ani de la aderarea României la UNESCO.

„Cele opt biserici cu picturi exterioare din nordul Moldovei (Arbore, Voroneț, Humor, Moldovița, Sucevița, Pătrăuți, Probota, biserica Sf. Gheorghe a Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou-Suceava), bisericile de lemn din Maramureș, Mănăstirea Hurezi, cea mai importantă ctitorie a Domnitorului Martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714), precum și ansamblurile monastice care se află în Lista Indicativă a României pentru Patrimoniul UNESCO, sunt doar o mică parte a creativității spirituale și artistice a unui popor deschis la dialog, sinteze și schimburi de valori cu alte culturi și tradiții”, adăuga Patriarhul României.

Pe lângă edificiile menționate, peste 1.000 de monumente bisericeşti din București și Ilfov ar putea fi în UNESCO, consideră părintele consilier patriarhal Nicolae Dascălu.

„Pentru aceasta Biserica are nevoie de suportul statului român, întrucât monumentele noastre îmbogăţesc patrimoniul cultural naţional şi sunt cărţi deschise despre frumuseţea sufletului românesc şi geniul său creator în constelaţia şi civilizaţia culturii mondiale”, declara Directorul Publicațiilor Lumina la o masă rotundă dedicată patrimoniului mondial UNESCO din România.

Sărbătorirea datei de 16 noiembrie drept Ziua Patrimoniului Mondial în România a fost decisă în anul 2010.

Prin declararea la nivel naţional a Zilei Patrimoniului Mondial se urmăreşte promovarea elementelor de patrimoniu mondial ale României pentru o mai bună cunoaştere a acestora, precum şi locul pe care îl ocupă cultura română în ansamblul valorilor culturale internaţionale, conform site-ului Camerei Deputaților, citat de Agerpres.

Este evidenţiată necesitatea protejării şi conservării acestora, precum şi promovarea pe plan internaţional