Se împlinesc joi 110 ani de la nașterea cunoscutului duhovnic Arsenie Papacioc. Arhimandritul a suferit mult în temnițele comuniste, dar a înțeles sensul suferinței și a prețuit-o enorm.
„Nimic nu m-a ajutat mai mult în viaţă ca suferinţa”, mărturisea părintele.
„Singură, suferinţa este suprema catedră de teologie. Sunt sigur că îngerii erau geloşi pe noi pentru că ei nu au această suferinţă dincolo de firea noastră”.
Părintele Arsenie Papacioc s-a născut în anul 1914, în satul Miseleanu, județul Ialomița. În 1932 a absolvit Școala de Arte și Meserii din București.
Tuns în monahism la Mănăstirea Antim din București, în anul 1950, a devenit ieromonah pe seama Mănăstirii Slatina, la 26 septembrie, în același an.
În vara anului 1958 a fost arestat de autoritățile comuniste, pentru apartenență la „Rugul aprins”. A trecut prin mai multe închisori: Brașov, Jilava și Aiud. A fost grațiat în anul 1964, după interminabile anchete și torturi, alături de ceilalți deținuți rămași în viață de la închisoarea Aiud.
După ieșirea din închisoare a fost numit preot în Ardeal, iar o perioadă a fost stareț la Mănăstirea Cozia. Din anul 1976 a făcut parte din obștea Mănăstirii „Sfânta Maria” de la Techirghiol.
„Să ştim să murim şi să înviem în fiecare zi”, era o altă vorbă spusă frecvent de Părintele Arsenie.
„Nimic nu este pierdut cât timp credinţa e în picioare, cât sufletul nu abdică şi capul se ridică din nou”.
Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc trecut la Domnul în ziua de 19 iulie, la vârsta de 96 de ani, și a fost înhumat în curtea mănăstirii, în apropierea fântânii Sfântului Pantelimon.
Foto credit: Ziarul Lumina
