În urmă cu 514 ani apărea, la Mănăstirea Dealu, primul liturghier ortodox şi prima tipăritură din Ţările Române. Acest lucru a fost posibil datorită monahului Macarie, susţinut în eforturile sale de domnitorul Radu cel Mare.
Într-un material dedicat Liturghierului lui Macarie, Arhim. Policarp Chiţulescu, directorul Bibliotecii Sfântului Sinod, a subliniat că volumul publicat în anul 1508 „nu este doar prima tipăritură imprimată vreodată în Ţările Române, ci şi primul liturghier ortodox tipărit”.
„Reţinem şi faptul că primul Liturghier în limba greacă avea să se tipărească abia în 1526, când avea să apară concomitent, la Veneţia şi la Roma”.
La sfârşitul cărţii se precizează:
„S-au început această sfîntă carte, numită Liturghier, după porunca domnitorului Io Radu voievod, să-i fie lui veşnică pomenire, şi s-au săvîrşit această carte din porunca întru Hristos Dumnezeu binecredinciosului şi de Dumnezeu păzitului şi prealuminatului domnitor Io Mihnea, marele voievod a toată ţara Ungrovlahiei şi a părţilor de la Dunăre, fiul marelui Io voievod Vlad, în anul întîi al domniei sale, ostenindu-se şi smeritul monah şi preot Macarie. În anul 7016 (1508) […] luna noiembrie 10 zile”
Conţinut
Liturghierul lui Macarie are textul în limba slavonă şi conţine cele mai des oficiate slujbe din cultul Bisericii Ortodoxe: liturghiile Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Vasile cel Mare şi a Darurilor înainte sfinţite, alături de slujba parastasului (pomenirea morţilor), molitfa (rugăciunea) de iertare a păcatelor etc.
Frumoasele ornamente, frontispicii şi letrine roşii şi negre care împodobesc această rară tipăritură sunt inspirate din tradiţia manuscriselor şcolii lui Gavriil Uric de la Mănăstirea Neamţ.
Tipograful Macarie
Macarie era deja familiarizat în arta tiparului, tipărind la Cetinie (capitala Muntenegrului), cu susținerea principelui Gheorghe Cernoievici, după ce se inițiase într‑o tipografie la Veneția.
Pentru că la 1496 Muntenegru a fost ocupat de turci, Macarie a trecut în Țara Românească, unde principele român Radu cel Mare (1495‑1508) i‑a pus la dispoziție o tipografie pe care, se presupune, ar fi achiziționat‑o tot de la Veneția.
Această tipografie a fost instalată la Mănăstirea Dealu, reper cultural‑duhovnicesc cel mai apropiat de capitala țării.
Așadar, prima tipografie avea să funcționeze, în peisajul românesc, la Dealu, iar din teascurile ei, pe lângă Liturghierul de la 1508, au ieșit, pe rând, un Octoih la 1510 și un Tetraevanghel la 1512 (detalii aici).
