După îndătinata tradiţie liturgică, înainte de începerea Postului Mare parcurgem o perioadă de trecere, numită în popor săptămâna albă, a brânzei ori a untului. Aceste numiri reprezintă o formulare populară a perioadei de şapte zile dinaintea postului propriu-zis, în care nu se face dezlegare la carne, ci doar la produse din lapte, ouă şi peşte. Se urmăreşte prin aceasta obişnuirea organismului cu alimente mai uşoare, fiind de fapt o etapă de tranziţie de la alimentaţia cu produse din carne la una exclusiv vegetariană. Dacă sufletul este instruit în vederea luptei duhovniceşti din Postul Mare cu două săptămâni în urmă, prin cele două duminici speciale, a Vameşului şi a Fariseului, dar şi cea a Întoarcerii Fiului risipitor, iată că după Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi se alătură şi trupul acestei pregătiri, nu doar prin renunţarea la carne, dar şi prin rânduiala Bisericii din zilele de miercuri şi vineri, când nu se săvârşeşte dumnezeiasca Liturghie, fiind numite zile aliturgice. Programul liturgic al acestor două zile ne înlesneşte accesul în ambianţa Postului Mare. Săvârşirea celor şapte Laude se face după rânduiala din post, cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, „Doamne şi Stăpânul vieţii mele“, însoţită de metanii, familiarizând astfel trupul cu nevoinţa pe care o vom săvârşi pe parcursul întregului post.

Prin aceste rânduieli, Biserica, ca o mamă grijulie, ne oferă binecuvântatul prilej de a ne pregăti mai stăruitor în vederea declanşării şi asumării luptei cu păcatele, asalt duhovnicesc care ne va duce pe cărarea virtuţilor mai aproape de Dumnezeu, nădăjduind astfel că „de vom posti după lege, după dreptate vom fi încununaţi“. Dacă luăm în considerare că duminica dinaintea începerii Postului Mare este numită „a Izgonirii lui Adam din Rai“, înseamnă că săptămâna brânzei aminteşte de şederea protopărinţilor neamului omenesc în rai, unde nu au mâncat carne. De aceea şi noi suntem îndemnaţi să lăsăm bucatele de carne, nădăjduind a câştiga starea lui Adam înainte de a fi izgonit, când îl putea vedea pe Dumnezeu. Însăşi denumirea „albă“ ne sugerează starea de curăţie la care trebuie să ajungem în post, ce se vrea a fi reîntoarcerea noastră la sta-rea paradisiacă pierdută prin păcat. De altfel, învăţăturile Triodului ne spun că Sfinţii Părinţi au statornicit săptămâna albă „ca un fel de curăţire de mai înainte; cu încetul şi treptat îndepărtându-ne de la mâncări grase, să primim frâul postului printr-o mâncare mai uşoară“. Să mai amintim că renunţarea la carne în această săptămână nu este benevolă, ci obligatorie. Sunt prevederi în canoanele Bisericii care fac referire la cei care vor consuma carne în lunea brânzei să se canonisească cu 300 de metanii şi pocanie patru ani.

Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.