A lua Crucea

de | sept. 16, 2022 | Spiritualitate

Aspecte introductive

Despre Cruce se vorbește destul de des în paginile Noului Testament. Hristos însuși e Cel care încurajează conversațiile care au la bază acest subiect, uneori spre enervarea ucenicilor, care nu-L înțeleg. De-această dată, abordarea e diferită. Și vine într-un context aparte. După ce satură, cu șapte pâini și câțiva pești, o mulțime flămândă care-L ascultase vreme de trei zile și lasă ca minunea să fie adeverită și de rămășițele ospățului, adică șapte coșuri de firimituri, el îi mustră pe fariseii care n-au înțeles nimic. E conștient și Învățătorul că metaforele Lui subtile depășesc cu mult capacitatea de înțelegere a acestora. Nu din cauza inteligenței, ci mai degrabă din pricina opacității inimii lor.

Dorind să nu risipească timp și energie cu cei care nu merită și făcând dovada calității de bun pedagog, cheamă la Sine pe ucenici, alături de mulțimea setoasă, spre a-i învăța.

Luarea Crucii

Cuvântul Său, scurt și țintit începe astfel: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”. Discursul conține trei termeni cheie: oricine, crucea și urmarea. Hristos arată că urmarea se adresează tuturor celor dorinici. Și că nu e ceva impus. E o chestiune ce ține de alegerea voluntară a fiecăruia. Căci Dumnezeu respectă la cote maxime libertatea creației Sale. Cheia acestei urmări o reprezintă Crucea. La vremea aceea ea era un instrument de tortură. Prin jertfa Sa, Dânsul o transformă în lemnul vieții și ne-o oferă ca armă biruitoare împotriva puterilor potrivnice. În același timp, într-o lume în care ea s-a transformat într-o podoabă a cărei etalare duce, puțin câte puțin, la desacralizarea, cel puțin în concepția generală, a sensurilor metafizice ale ei, această invitație vine să ne provoace să o privim și altfel. Ca pe un fenomen complex și drept un element definitoriu. Tradiția populară a ținut să sublinieze în decursul vremii faptul că oamenii au ajuns să-și identifice propriul traseu biografic cu Crucea. E-adevărat acest lucru. Însă nu trebuie neglijat nici aspectul asumării. Crucea devine Cruce a lui Hristos abia atunci când e înțeleasă în logica Sa și împreună cu El. Altminteri e un instrument de tortură, ce împovărează parcursuri biografice și-așa destul de terne.

Prioritățile

Odată lămurit acest aspect, Domnul fixează prioritățile. Arată că sufletul e pe primul plan și că salvarea lui e lucrul cel mai important pentru viața creștină: „Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa.  Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?” Lumea însăși, în integralitatea ei, nu prețuiește, înaintea lui Dumnezeu, mai mult decât un suflet de om. Cât de sublim și de nobil!

Salvarea sufletului vine la pachet cu mărturisirea. Hristos postulează: „Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri”. Sufletul e darul lui Dumnezeu și adevărata sa împlinire e legată de plasarea sa în conexiune cu acesta.

În loc de concluzii

Asumarea Crucii și urmarea lui Hristos reprezintă forme de punere în valoare a calităților sufletului. A-L urma pe el reprezintă, așa cum am mai afirmat deja, o garanție. Învățătorul ne cheamă să parcurgem cărări deja bătătorite. Ne ferește de pericole și primejdii și ne pune pe primul plan. În același timp, ne respectă libertatea. Depinde de noi dacă asumăm Crucea în Hristos și o transformăm în instrumentul biruinței, ori o lăsăm să fie instrumentul de tortură care ne apasă sufletul. Cum preferați? Deși e aparent mai greu cu Hristos, cel puțin din perspectiva societății în care trăim, în realitate, cu El e mult mai simplu. Iar răsplata e pe măsură. Îndrăzniți!

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro. Începând cu anul 2022 este de asemenea eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Saint-Hubert, Quebec (Canada).

Ultimele articole

Memento: „Iubirea și Occidentul”

Memento: „Iubirea și Occidentul”

Denis de Rougemont este cunoscut publicului românesc prin excelenta sa apologie „Partea diavolului”, care descrie excepțional jocul silogismelor care au îndepărtat din conștiința publică europeană credibilitatea forței demonice, transformând-o într-un apendice istoric...

Ruşinea de a-ţi mărturisi credinţa

Ruşinea de a-ţi mărturisi credinţa

Sunt oameni cărora le este ruşine să-şi mărturisească credinţa, apartenenţa lor confesională. Cei mai tineri n-au apucat vremurile, dar noi, cei maturi ştim că în perioada comunistă, multora le era teamă să-şi mărturisească credinţa lor. Dar nu numai atunci. Chiar şi...

Mai multe din Spiritualitate
Ruşinea de a-ţi mărturisi credinţa

Ruşinea de a-ţi mărturisi credinţa

Sunt oameni cărora le este ruşine să-şi mărturisească credinţa, apartenenţa lor confesională. Cei mai tineri n-au apucat vremurile, dar noi, cei maturi ştim că în perioada comunistă, multora le era teamă să-şi mărturisească credinţa lor. Dar nu numai atunci. Chiar şi...

Crucea, expresia iubirii absolute a lui Dumnezeu pentru noi

Crucea, expresia iubirii absolute a lui Dumnezeu pentru noi

Acest mare adevăr, cum că din Crucea Domnului nostru Iisus Hristos izvorăsc Sfintele Taine, îl descoperă Mântuitorul oamenilor prin bătrânul Nicodim. În Evanghelia după Ioan, în capitolul 3, ne este istorisită, tainica, nocturna şi gingaşa întâlnire dintre bătrânul...

Domnul Hristos și Maica Lui liniștesc marea zbuciumată a acestei vieți

Domnul Hristos și Maica Lui liniștesc marea zbuciumată a acestei vieți

Înţeleptul Isus, fiul lui Sirah, care ne-a lăsat o carte în Vechiul Testament, în cartea sa, în capitolul 40, de la versetul 1, până la versetul 6, dă glas acestui simţământ pe care-l avem noi toţi, cum că, în această viaţă, călătorim pe-o mare care niciodată nu are...

Lectură personală I Corinteni 13

Lectură personală I Corinteni 13

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. De-aș fi poliglot sau poet, dar dragoste nu am, aș perfoma într-o fanfară dezacordată. 2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş...

Slăbănogirea și formele ei de tămăduire

Slăbănogirea și formele ei de tămăduire

Aspecte introductive Minunea din centrul istorisirii de astăzi se petrece la Ierusalim. De fapt, la intrarea în Cetate. Apostolul Teolog e precis. Oferă repere clare și chiar descrie cu lux de amănunte contextul. „Poarta Oilor” „Vitezda” și „cele cinci pridvoare”...