Luna august este o lună specială pentru Biserica Ortodoxă, pentru că în ea sărbătorim două mari evenimente cosmoistorice: primul este praznicul Schimbării la Faţă a lui Hristos, un eveniment care este legat, în mod indisolubil și existenţial, de credinţa noastră sfântă, întrucât ne amintește de propria noastră transfigurare, de propria noastră schimbare, de relaţia noastră personală cu Mântuitorul Hristos. Iată ce cântăm în această zi: «În Muntele Taborului te-ai schimbat la faţă, Iisuse, şi nor luminos întins ca un cort, pe apostoli cu slava Ta i-a acoperit. Pentru aceasta se uitau în jos la pământ, neputând să vadă strălucirea slavei celei neapropiate a feţei Tale, Mântuitorule, Hristoase Dumnezeule, Cel ce eşti fără de început. Cel care ai arătat atunci acelora lumina Ta, luminează şi sufl etele noastre» (Sedelnă de la utrenia praznicului).

Episodul Schimbării la Faţă a lui Hristos este relatat de către sfinţii scriitori ai Noului Testament ca o minune care s-a petrecut pe muntele Taborului și prin care s-a descoperit măreţia Dumnezeirii lui Hristos. Cei trei ucenici, dimpreună cei doi profeţi ai Vechiului Testament, Moise și Ilie, au gustat din lumina sfântă și din energiile necreate ale Mântuitorului încă din această viaţă, purtând trup și fi ind legaţi de cele pământești. Pe drept cuvânt noi, ortodocșii, prăznuim cu mult fast acest eveniment și teologhisim cu rugăciune și bucurie și cu nădejde sfântă, pentru că Mântuitorul Hristos Și-a descoperit Dumnezeirea, învăţându-ne astfel că și noi putem deveni părtași darurilor slavei și cinstei celei cerești, pe care Dumnezeu le-a făgăduit celor care cred în El și care sunt mădulare ai Bisericii Sale și moștenitori ai Împărăţiei Sale.

Al doilea eveniment este praznicul Adormirii Maicii Domnului, adică mutarea la cer a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria. Această sărbătoare este precedată de paraclise și rugăciuni, purtătoare de bucurie și de nădejdea în puterea credinţei în Hristos, amintindu-ne totodată de legătura existenţială a celor vii și celor morţi cu Creatorul lor.

August este luna care joacă un rol extrem de important în viaţa Bisericii Ortodoxe creștine, deoarece, în această zi sfântă a praznicului Adormirii Maicii Domnului, laudă cu «tristeţe bucuroasă» evenimentul morţii, pe care îl încearcă nu numai omenirea cea păcătoasă, ci și sfinţii, chiar și Preasfânta Maică a Domnului Hristos.

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este precedată de o perioadă de post, de 2 săptămâni. La început durata postului Adormirii Maicii Domnului era diferită pentru creștini, cei din Antiohia posteau o zi, pe 6 august, în vreme ce la Ierusalim acest post ţinea opt zile. Existau și creștini care posteau toată luna august, în vreme ce alţii posteau în luna septembrie. Uniformizarea datei și a duratei postului a avut loc în sec. al XII-lea, la sinodul local din Constantinopol (1166), condus de patriarhul ecumenic Luca Crysoverghis. Aici s-a stabilit ca acest post sa fie ţinut începând cu 1 august și să se termine pe 15 august, ziua prăznuirii Adormirii Maicii Domnului.

Postul și sărbătoarea au pătruns la noi odată cu generalizarea cultului mariologic în Răsărit, prin secolul al V-lea. Românii i-au acordat o cinstire deosebită, sărbătoarea fiind aşteptată, după unele tradiţii, cu aproape aceeaşi bucurie ca Paştele sau Crăciunul. De aceea, de fiecare dată când sărbătorim Adormirea Maicii Domnului este ca şi cum am prăznui Sfintele Paşti: Paştele de vară. Un altfel de Paşte ne pregăteşte Doamna de Dumnezeu-Născătoare: sfântă trecere „de la moarte la viaţă”, al doilea Paşte, sfânt, fără prihană, dătător de viaţă pentru neamul omenesc, findcă astăzi, cu adevărat, „sunt biruite hotarele firii”. Există frumoasa rânduială ca, împreună cu slujba Vecerniei, să se săvârșească în această perioadă a postului și cele două Paraclise ale Fecioarei Maria, iar în ajunul praznicului, Prohodul Maicii Domnului.

Sfânta slujbă a Paraclisului Maicii Domnului este unică, plină de preafrumoase sensuri duhovnicești. Este alcătuită din imne religioase, din care izvorăște mireasma credinţei în Dumnezeu și a nădejdii sfinte că Acesta aude, primește și răspunde la suspinurile și strigătele de disperare ale omenirii neputincioase și păcătoase. Aceste imne ne amintesc că Maica lui Hristos este ocrotitoarea nebiruită a creștinilor, mijlocitoarea neclintită către Făcătorul, mângâietoarea celor necăjiţi, doctorul celor bolnavi și grabnic ajutătoare. Rugăciunile și mij locirile sfinţilor pentru neamul omenesc reprezintă spaţiul și lucrarea sfântă la care participă, după har, prietenii lui Dumnezeu. O lucrare aparte o are Maica Domnului, care s-a învrednicit să primescă Dumnezeirea în pântecele ei și să-L nască, în mod tainic și mai presus de cuget, pe Fiul Cel Unul Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, Care a pășit în istoria omenirii, așa cum ne învaţă sfântul evanghelist Ioan: „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14).

Maica noastră, Biserica, ne amintește mereu de iubirea lui Dumnezeu pentru făpturile Sale și ne cheamă să o însoţim pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, înălţându-ne și noi cu inimile la cer. Așa au făcut îngerii și sfinţii apostoli, care, de la marginile pământului, s-au adunat în grădina Ghetsimani, pentru a lua binecuvântarea Maicii Domnului. Deci și noi să alergăm la Domnul Hristos, Mântuitorul și Izbăvitorul neamului omenesc, să-I înălţăm rugăciuni ca pe un miros de bună mireasmă duhovnicească, cerându-I să ne facă părtași slavei și Împărăţiei Sale cerești. S-o rugăm pe Sfânta Fecioară să mijlocească înaintea Domnului pentru noi, să aducă pace în sufl etele noastre și să ne scape de grij ile vieţii, mai ales în această perioadă de încercare, în care șomajul și criza economică au lovit multe ţări și popoare, creând tulburare și nesiguranţă în societate și în familii, mai ales în rândul tinerilor, care încearcă să-și facă un rost în viaţă și să creeze un viitor mai bun, mai drept, mai liniștit și mai uman.

Preasfânta Maică Îl roagă pe Fiul tău Cel Unul-Născut pentru pacea a toată lumea, pentru familiile și copiii noștri, pentru cei bolnavi și cei săraci, pentru cei care sunt lipsiţi de lucrurile elementare ale vieţii, pentru cei din războaie, pentru cei robiţi și pentru cei uitaţi de lume. Ea îi luminează pe cei ce ne conduc și pe toate popoarele și-i învaţă pe toţi să aibă răbdare, să cultive dreptatea, pacea, bunaînţelegere, colaborarea și solidaritatea, îi protejează pe cei slabi și-i ajută pe orfani, pe văduve și pe toţi cei care aleargă la ea pentru a găsi odihnă, mângâiere și răspuns la cererile lor zilnice. Ea-i face pe oameni să-și încredinţeze viaţa Fiului său Celui Unuia-Născut, Care a adus pe pământ mană cerească și Evanghelia dumnezeieștii dragoste, pentru a ne împăca cu Tatăl și Creatorul nostru.

Într-adevăr, cât se bucură Preasfânta atunci când vede că luptăm din răsputeri pentru mântuirea noastră! Ce linişte simte! Şi ea însăşi, cât de mult s-a trudit pe pământ, fără ca ceilalţi să ştie, deşi, ca una ce era fără de păcat, nu era nevoie să o facă. S-a nevoit, însă, pentru a ne da nouă un exemplu de desăvârşită asceză. La Ghetsimani, acolo unde a locuit o vreme, s-au găsit după adormirea ei lespezile pe care ședea și se ruga şi în care se făcuseră scobituri de la îngenuncherile şi multele ei metanii.

Să urmăm şi noi ascultării ei desăvârşite, adâncii sale smerenii, lucrării ei duhovniceşti tainice, rugăciunii sale arzătoare, privegherii continue pe care o săvârşea, dragostei ei dumnezeieşti, privegherii neîntrerupte cu care se nevoia, durerii pe care a simţit-o ca pe o sabie în inima ei atunci când se afla sub Crucea Fiului ei.

În această perioadă, îi îndemnăm pe credincioșii noștri să meargă la Biserică și să cânte sfânta slujbă a Paraclisului. Să ceară din adâncul sufletului ajutorul și mângâierea Maicii Domnului, care întotdeauna aude și primește lacrimile și rugăciunile noastre, ducându-le în faţa tronului ceresc al Domnului nostru Iisus Hristos. Să ne pregătim trupește și sufletește pentru a prăznui «Paștele de vară» al ortodocșilor, participând la slujba paraclisului și la celelalte slujbe bisericești, și îmbogățindu-ne viaţa cu smerenie, post și rugăciune, cu taina Sfintei Euharistii și cu bucuria acestor sfinte zile de august.

Articol preluat din Revista Renașterea, august 2020