Aspazia Oțel Petrescu, „sfânta din închisoare” s-a născut pe data de 9 decembrie 1923, în comuna Cotul Ostriței (Ucraina de astăzi). A fost primul copil din cei doi al învățătorilor Ioan și Maria Oțel.
În timp ce studia la Liceul din Bălți după numai un trimestru este retrasă pe motiv de boală. Mai târziu a fost înscrisă din nou în învățământul superior. În anul 1936 urmează cursurile la ” Liceul ortodox de fete” Elena Doamna din Cernăuţi.
Datorită frământărilor politice și sociale din anul 1940, va fi nevoită să-și întrerupă studiile timp de un an. În anul următor, 1941, reia cursurile și reușește să recupereze doi ani de studiu în doar un an. Însă, pe când și-a ajuns din urmă colegii de școală, la data de 18 martie 1944 se întrerupe şcoala din cauza războiului. A reușit, cu multe greutăți să învețe pentru examenul de bacalaureat, pe care l-a promovat în același an, 1944, sub bombardamente.
Între 1944 -1948 urmează Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universității Babeş Bolyai din Cluj. În timpul facultăţii, conferenţiază în cadrul Frăţiei Ortodoxe Române Studenţești, cu lucrarea Iisus în poezia română. Este una dintre elevele preferate ale poetului Lucian Blaga. Acesta a văzut potențialul eiși a încurajat-o să-şi cultive talentul literar.
În anul II de studiu, s-a angajat ca dactilografăla prestigiosul Centru de Studii Transilvane, unde a activat până la întemnițarea ei. Pe data de 9 iulie 1948 este arestată în plină sesiune de examene, pe motiv că era membră al organizației legionare „Cetățuia”.A fost condamnată la 10 ani de închisoare, pe care i-a executat în diferite închisori: Mislea, Dumbrăveni, Miercurea Ciuc.
În anul 1958, în loc de eliberare i se mai adaugă încă 4 ani, pe care îi execută trecând prin închisorile comuniste, Mislea, Jilava, Botoşani, și Arad. După eliberare, se stabilește în orașul Roman împreună cu mama sa, aflată la pensie. Tatăl Aspaziei murise în 1958, când în loc să fie eliberată pentru a-l mai vedea o ultimă dată, a mai primit încă patru ani de închisoare.
Cu foarte multă dificultate, datorităstigmatei de pușcăriaș, reușește să se angajeze contabilă la o cooperativă din Roman. În anul 1964, doi ani după eliberare, se căsătorește cu Ilie Alexandru Petrescu, văduv. Împreună cu acesta ea va crește pe cei doi copii rămași fără mamă. Aceștia vor ajunge realizați în viață. Băiatul va ajunge inginer, iar fata va ajunge medic.
Dintre toate întâmplările din viața ei, paradoxal, cea mai fericită perioadă, declară ea, a fost perioada cât a stat în temnițele comuniste. Acest timp petrecut după gratii l-a considerat o onoare. Dumnezeu i-a dat ocazia să meargă pe o linie deschisă de Însuși Hristos acum două mii de ani. O chemare la suferință care este izbăvitoare. Dumnezeu ne-a chemat să arătăm că suntem dispuși să jertfim cei mai frumoși și cei mai curați ani ai vieții noastre pentru înviere, spune în volumul „Cu Hristos în celulă”.
Experiența din temniță a mărturisit-o public după căderea regimului comunist, începând chiar din anul Revoluției, 1989. Din acest moment, a participat la toate comemorările martirilor și mucenicilor din temnițele comuniste, unde a ținut ocazional cuvântări care au întărit credința multor tineri. A relatat tuturor cum a ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu și cum rugăciunea a fost salvarea ei în acele vremuri grele.
Bibliografie:
Aspazia Oțel Petrescu, Cu Hristos în Celulă, ediție de Danion Vasile, Editura Meditații, București, 2013.
https://www.crestinortodox.ro/parinti/aspazia-otel-petrescu-126881.html
AUTOR: Laurențiu Lucaci
