Vă invităm să-l însoțim pe Bartolomeu Valeriu Anania, călugărul-teolog și scriitorul, în Cerurile Oltului; mai precis și deopotrivă, în miezul frescei Sfânta Troiță de la Mânăstirea Surpatele și-al povestirii Tustreiul din Amintirile peregrinului apter. Voită însoțire, spre a-l cinsti în preajma zilei sale de naștere, 18 martie, pe cel ce, acum unsprezece ani, s-a născut în cer și veșnicie. Și fericită însoțire, pentru a cinsti, prin cuvântu-i, Duminica Ortodoxiei, și anume icoana, prin evocarea „icoanei-izvod” a Sfintei Treimi.
Volumul Cerurile Oltului, scrie Răzvan Theodorescu în prefața sa, „este un dialog platonician despre sacralitatea spațială a ortodoxiei românești”. „Stăpânitor suveran al unei teologii a nuanțelor”, adaugă prefațatorul, autorul „ne face părtași la treptata, pasionanta sa descoperire a cerurilor din părțile Olteniei natale. A unor ceruri, se înțelege, în sensul spiritual de taină dumnezeiască stăpânind lumea…”. Particularitatea acestei cărți, remarcă, la rându-i, Nicoleta Pălimaru, în volumul Bartolomeu Valeriu Anania. Opera literară, este faptul că în paginile sale „ipostaza scripturală a autorului apare într-o postură scindată. Pe de o parte ca scriitor, a cărui partitură e asumată onomastic de Val, iar de alta, drept teolog, prezent prin vocea lui Bart”.
Cerurile Oltului și Amintirile peregrinului apter, cele „zămislite sub pământ” și înălțătoare la cer, sunt complementare, după cum scrie Mircea Muthu în prefața la volumul de povestiri. Astfel, în neasemuit de frumoasa povestire-amintire Tustreiul, rostirea peregrinului apter, îngerul fără aripi, îngerul în trup – călugărul, în esență, și deopotrivă călugărul-autor – vine să rotunjească, să desăvârșească, prin trăirea întru cuvânt a episodului biblic, evocarea icoanei, împlinind o „singură cuprindere”. Să ne lăsăm, așadar, cuprinși de fiorul inefabil al Epifaniei în icoană și istorisire, mai întâi, în lectura paginilor alese din Cerurile Oltului, iar mai apoi, a celor din Tustreiul (Amintirile peregrinului apter). Alăturându-ne autorului, credem că sunt tot ce am găsit mai tulburător, plin de taină, de fior dumnezeiesc, în „Sfintele Ceruri ale Oltului”…
